Anul coiotului

Deja a trecut prima lună din nou an și noi - în familie - tot ne contrăm, nu conlucrăm, turbăm și conturbăm orice armonie-n căsnicie. Eu, spre exemplu, susțin sus și tare că, după calendarul chinezesc, e anul cocoșului. Soața o ține pe-a ei: "nuu, e anul câinelui!" Soacra, "ba e anul porcului!" Copiii rămân la dorința lor financiară: "e anul leului..." 

O vecină continuă să susțină că, după calendarul mayaș, e anul coiotului. Un comentator de politică, "nu, e anul idiotului!" Mai sunt și alte păreri, care mai de care... hilare (și care, vorba ignorantului, "tare ne doare!") Ba că e anul maimuței, șarpelui, tigrului, șobolanului, ba nu, anul caprei, dragonului, calului, iepurelui, mistrețului etc. 

Pe chinezește, zi, xin, chou, si, mao, chen, wu, yin, wei, xu, you, hai, bing, ding, seng, gui și-a... nu mai știu cui! De ce nu ar fi și după calendarul românesc: anul mutului, surdului, anul chiorului, ciungului, slutului, anul grațiatului, hoțului, pesedistului, penelistului, anul turnătorului, infractorului, boului, măgarului, referendumului, sfântului așteaptă etc. Nu? De ce nu și anul broscoiului, melcului, gândacului, râmei, licuriciului și limbricului? 

Sau anul virusului, microbului, antraxului. Anul păduchelui, ploșniței, căpușei și puricelui. Dar să mai "umanizăm" acești ani: anul prostului, nebunului, sclerozatului, impotentului, cretinului... Imaginația omenească poate să născocească și anul sforăitului, pleoștitului, horcăitului, bolborositului, gâlgâitului, pârțâitului... Doamne, mare e grădina ta! Și fac parte (și eu) din ea... La noapte ies pe stradă cu o placardă: "Anul cui e?"

Ananie Gagniuc