Dacă până în urmă cu ceva timp, polițele pentru asigurarea locuințelor nu acopereau decât o mică parte a riscurilor, restul fiind accesibile doar pe baza introducerii unor clauze suplimentare care presupuneau alte costuri, iată că, de ceva timp politica asiguratorilor s-a schimbat radical.
- Publicitate -
În prezent, la cea mai mare parte a companiilor de asigurări, oferta este aceeași, clientul având de ales, în primă fază, între trei produse. O primă poliță de bază prin care asigură pagubele produse de incendii, trăsnet, explozie, la care se mai adaugă, în unele cazuri, izbirea de către un vehicul, prăbușirea unui aparat de zbor pilotat, a părților sau a încărcăturii acestuia. Cel de-al doilea produs, include pe lângă acestea, pagubele cauzate de producerea cutremurelor, inundațiilor, a fenomenelor atmosferice precum ploi torențiale, grindină, furtună, uragan ori greutatea stratului de zăpadă și alunecări de teren. În final, cu ajutorul celei de a treia variante, considerată ca fiind și cea mai completă, se pot asigura și pagubele provocate de cazurile de furt, tâlhărie sau avarierea instalațiilor de apă. Diferența dintre acestea se regăsește în suma pe care trebuie să o plătească anual asiguratul.
Suma diferă de la o companie la alta și se stabilește în funcție de procentul perceput de aceasta din suma asigurată. Pe piața constănțeană însă, acest procent variază în funcție de asigurarea aleasă și tipul de locuință între 0,12% pe an și 0,40% pe an. Astfel, pentru un imobil asigurat pentru o sumă de 50.000 euro, un constănțean trebuie să plătească anual între 60 euro și 200 euro.
Totuși, aceste tarife pot suferi unele modificări, în calcularea lor ținându-se cont de mai mulți factori. Cel mai important dintre aceștia este zona de risc în care este amplasat imobilul. Astfel, cu cât riscul producerii unui eveniment este mai mic, cu atât este și valoarea poliței mai scăzută. În acest caz se ține cont în special de riscul producerii de pagube de pe urma calamităților naturale. Un alt factor este materialul din care este construită locuința. Astfel, dacă cel mai mic tarif este per-ceput pentru apartamente, aceste cresc gradual de la casele construite numai din materiale incombustibile, gen BCA, cărămidă sau piatră și până la cele construite numai din materiale combustibile, cel mai des întâlnit în acest caz fiind lemnul. De asemenea, se ține cont și de vechimea clădirii, în unele cazuri aplicându-se chiar unele reduceri din costul total. Totuși, la fel de bine se poate întâmpla ca, spre exemplu, la o casă construită mai devreme de 1940 suma totală să fie majorată cu 20%. Un ultim detaliu de care se ține cont este gradul de locuire al imobilului, valoarea poliței crescând și în acest caz dacă apartamentul sau casa sunt locuite doar temporar cu un procent cuprins între 10% și 20%.
Astfel, pentru o casă construită din lemn înainte de anul 1940 și care, în prezent, este locuită doar temporar, fiind folosită mai mult ca o casă de vacanță, suma pe care asiguratul trebuie să o scoată din buzunar poate ajunge chiar până la 350 euro.
Dacă până în urmă cu ceva timp, polițele pentru asigurarea locuințelor nu acopereau decât o mică parte a riscurilor, restul fiind accesibile doar pe baza introducerii unor clauze suplimentare care presupuneau alte costuri, iată că, de ceva timp politica asiguratorilor s-a schimbat radical.
În prezent, la cea mai mare parte a companiilor de asigurări, oferta este aceeași, clientul având de ales, în primă fază, între trei produse. O primă poliță de bază prin care asigură pagubele produse de incendii, trăsnet, explozie, la care se mai adaugă, în unele cazuri, izbirea de către un vehicul, prăbușirea unui aparat de zbor pilotat, a părților sau a încărcăturii acestuia. Cel de-al doilea produs, include pe lângă acestea, pagubele cauzate de producerea cutremurelor, inundațiilor, a fenomenelor atmosferice precum ploi torențiale, grindină, furtună, uragan ori greutatea stratului de zăpadă și alunecări de teren. În final, cu ajutorul celei de a treia variante, considerată ca fiind și cea mai completă, se pot asigura și pagubele provocate de cazurile de furt, tâlhărie sau avarierea instalațiilor de apă. Diferența dintre acestea se regăsește în suma pe care trebuie să o plătească anual asiguratul.
Suma diferă de la o companie la alta și se stabilește în funcție de procentul perceput de aceasta din suma asigurată. Pe piața constănțeană însă, acest procent variază în funcție de asigurarea aleasă și tipul de locuință între 0,12% pe an și 0,40% pe an. Astfel, pentru un imobil asigurat pentru o sumă de 50.000 euro, un constănțean trebuie să plătească anual între 60 euro și 200 euro.
Totuși, aceste tarife pot suferi unele modificări, în calcularea lor ținându-se cont de mai mulți factori. Cel mai important dintre aceștia este zona de risc în care este amplasat imobilul. Astfel, cu cât riscul producerii unui eveniment este mai mic, cu atât este și valoarea poliței mai scăzută. În acest caz se ține cont în special de riscul producerii de pagube de pe urma calamităților naturale. Un alt factor este materialul din care este construită locuința. Astfel, dacă cel mai mic tarif este per-ceput pentru apartamente, aceste cresc gradual de la casele construite numai din materiale incombustibile, gen BCA, cărămidă sau piatră și până la cele construite numai din materiale combustibile, cel mai des întâlnit în acest caz fiind lemnul. De asemenea, se ține cont și de vechimea clădirii, în unele cazuri aplicându-se chiar unele reduceri din costul total. Totuși, la fel de bine se poate întâmpla ca, spre exemplu, la o casă construită mai devreme de 1940 suma totală să fie majorată cu 20%. Un ultim detaliu de care se ține cont este gradul de locuire al imobilului, valoarea poliței crescând și în acest caz dacă apartamentul sau casa sunt locuite doar temporar cu un procent cuprins între 10% și 20%.
Astfel, pentru o casă construită din lemn înainte de anul 1940 și care, în prezent, este locuită doar temporar, fiind folosită mai mult ca o casă de vacanță, suma pe care asiguratul trebuie să o scoată din buzunar poate ajunge chiar până la 350 euro.
