Femeile, tinerii și persoanele în vârstă de peste 55 de ani sunt cele trei categorii ale forței de muncă marinărești care se lovesc de cele mai multe bariere în accesul pe piața shipping-ului internațional.
- Publicitate -
În cazul femeilor-marinar, organismele internaționale au recunoscut că este vorba de discriminare. În anul 2000, Organizația Maritimă Internațională (IMO) a lansat programul "Femei la bord", cu durata de 10 ani, care a dat ceva rezultate, dar sub așteptări. La 1 decembrie 2003, din cei 1,25 milioane de navigatori, doar 1 - 2% erau femei. 94% dintre ele erau angajate ca auxiliari, pe navele de pasageri.
Cauzele acestei forme de discriminare țin nu doar de atitudinile și comportamentele sexuale ale navigatorilor și angajatorilor, ci și de factori economici. Armatorii se codesc să facă cheltuieli în plus, pentru a dota navele cu cabine și facilități speciale pentru femei.
Criza locurilor de practică pentru cadeți este prezentă chiar și în statele maritime dezvoltate. Cauzele ei sunt de natură economică. Câtă vreme piața le furnizează echipajele de care au nevoie, armatorii nu au niciun interes să cheltuiască cu pregătirea tinerilor ofițeri. Criza prelungită din shipping-ul mondial, din anii 2009 - 2013, a dus la acutizarea penuriei de locuri de practică.