Telefonul începe să se agite. În receptor se aude vocea unui bărbat:
- Publicitate -
- Alo, redacția "Cuget Liber"? Domnule, frecventez de ani de zile Biblioteca Județeană "I. N. Roman", din Constanța. Pentru a economisi timp, în mai multe rânduri, cu permisiunea persona-lului instituției, am fotografiat cu camera digitală paginile unor volume, să le pot studia acasă. Ieri, când am cerut voie, mi s-a spus că trebuie să trec mai întâi pe la casierie să achit o taxă de 5 lei, în baza căreia pot fotografia toată ziua. Eu înțeleg dificultățile financiare prin care trece biblioteca, dar consider că taxa contravine Legii drepturilor de autor și îmi încalcă și drepturile de consumator al unor servicii publice. Vă rog să faceți o investigație pe această temă.
Am dat curs solicitării și primul popas l-am făcut la textul Legii 329/2006 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Articolul 13 precizează că este dreptul autorilor operelor (cărților în cazul nostru) să autorizeze sau să interzică, printre altele, reproducerea operei (inclusiv cea prin fotocopiere - n.n.). Există și cazuri în care acest lucru se poate face fără consim-țământul autorilor, după cum se precizează în articolul 33. Printre ele se numără și reprodu-cerea de scurte extrase din o-pere, pentru informare și cerce-tare, în cadrul bibliotecilor care funcționează fără scop lucrativ (cum este și Biblioteca "I. N. Roman").
Se mai precizează că repro-ducerea de către biblioteci, fără consimțământul autorilor, este permisă doar atunci când nu se urmărește obținerea unui avan-taj comercial sau economic, direct ori indirect. Or, în cazul semnalat de cititor, taxa de 5 lei pentru fotografierea paginilor cărților reprezintă un venit pentru Biblioteca "I. N. Roman".
Se pune întrebarea dacă nu cumva și cititorii care fotogra-fiază cărțile din bibliotecă, fără aprobarea autorilor, încalcă legea. Actul normativ preci-zează că atâta vreme cât se face pentru uz personal sau pentru cercul restrâns al unei familii, reproducerea este legală.
Bun! Ne-am lămurit care e cadrul normativ. Haideți să vedem ce spune conducerea bibliotecii. Formez numărul instituției și obțin legătura cu Adriana Ghiorghiu, șef de serviciu și fost director adjunct înainte de restructurare. Îi expun problema ridicată de abonatul instituției sale. Confirmă:
- Da, este o taxă aprobată de Consiliul Județean Constanța, pentru că e o facilitate pe care o punem la dispoziția cititorilor contracost, pentru că iese din sfera serviciilor pe care suntem obligați să le oferim utilizatorilor. Taxa de fotografiere este fixă și cititorii pot fotografia oricât de multe cărți doresc. Este un serviciu care se taxează.
Am replicat:
- Nu înțeleg în ce constă serviciul dumneavoastră? Drep-turile asupra conținutului cărților, inclusiv cel de aprobare a reproducerii, este al autorilor. Din momentul în care obțineți venituri de pe urma reproducerii chiar și parțiale a cărților, încălcați drepturile autorilor, veniți în conflict cu legea.
Interlocutoarea încearcă să mă convingă de contrar:
- Nu suntem în culpă, pentru că nu se fotografiază conținutul integral, ci doar o secvență de maximum 50 de pagini. Nu facem bani cu volumul integral.
Insist:
- Legea vă interzice să obțineți venituri lezând drepturile auto-rilor. Dacă cititorii ar utiliza camera foto a bibliotecii, instituția ar avea dreptul să solicite doar o taxă pentru utilizarea aparatului. În prezent, dumneavoastră nu le faceți niciun serviciu cititorilor care fac reproduceri cu propriile aparate și, ca urmare, nu aveți dreptul să încasați o asemenea taxă.
Mă contrazice:
- Ba da, le facem un serviciu, pentru că în loc ca cititorul să stea cinci ore în sala de lectură… Este economia lui de timp, pentru care trebuie să plătească.
O asemenea logică mi se pare absurdă, așa că intervin:
- Înseamnă că, dacă o persoană citește mai repede decât alta și, deci, econo-misește timp, dumneavoastră ar trebui să o taxați?
La capătul celălalt al firului se simte iritarea:
- O să-i obligăm de acum încolo să nu mai fotografieze. O să ne ocupăm de legalitatea acestui aspect și vă mulțumim că ne-ați semnalat-o. O să ne consultăm să vedem cum stau lucrurile din punct de vedere juridic și nu o să le mai punem această facilitate la dispoziție. Vă vom anunța în cel mai scurt timp posibil!
Declarația pur și simplu mă sperie. Răbufnesc:
- Ar însemna să le îngrădiți cititorilor dreptul la informare, la cultură și libertatea de a folosi camera digitală. Ce facem, ne întoarcem în Evul Mediu. Nu se poate merge pe principiul că "dacă nu vă putem lua banii, vă interzicem fotografiatul". Sun-tem, totuși în secolul XXI!
