Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari a împlinit 25 de ani de exploatare. Evenimentul a fost marcat de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile printr-o festivitate, la care au participat mulți dintre cei ce au contribuit la proiectarea și construcția canalului, foști directori ai CNACN, parlamentari, reprezentanți ai administrației locale, ai unor instituții din transporturile maritime și ziariști.
- Publicitate -
În deschiderea ceremoniei, directorul general Daniel Geor-gescu a punctat câteva din ele-mentele definitorii ale "sărbătoritului". Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari are lungimea de 27,5 km, iar la construcția sa au fost excavate 89 milioane metri cubi de pământ și rocă. Cele mai importante puncte de pe traseul său sunt ecluzele de la Agigea și Năvodari și porturile Ovidiu și Luminița.
Primul port este amplasat lângă ecluza Ovidiu, la km 11 pe malul drept al canalului. El dispune de: 4 dane operative, 4 ha de platformă și o adâncime minimă de 4,25 m. Portul Luminița se situează în partea de nord a Lacului Tașaul, la 5 km față de ecluza Năvodari. Are 2 dane ope-rative, 4 dane de așteptare, 6 ha de platformă portuară și o adâncime minimă de 4,25 m.
Daniel Georgescu a declarat, cu acest prilej, că dorește ca în mandatul său de patru ani să ducă la bun sfârșit proiectul Canalului Dunăre - București. "Profit de prezența unor prieteni din Parlamentul României, la care fac apel să ne susțină, să găsim fondurile și cofinanțările ca să putem demara această acțiune."
Evocarea istoriei Canalului Poarta Albă - Midia Năvodari a fost făcută de inginerul Chiriac Avădanei, șeful de proiect al canalelor Dunăre - Marea Neagră, Poarta Albă - Midia Năvodari și Dunăre - București.
El a relatat că, în 1982, a fost chemat de fostul secretar general al PCR, Nicolae Ceaușescu, la reședința din Neptun, și i s-a cerut să proiecteze canalul.
"Am ajuns singur la Neptun - a povestit Avădanei. M-a întâmpinat consilierul Vasile Bumbăcea, fost ministru adjunct la transporturi. Venisem pregătit. Credeam că mă va întreba despre mersul lucrărilor la canalul Dunăre-Marea Neagră, care se afla în execuție. Mi-a spus: Nu pentru asta te-am chemat (avea în față mai multe planșe). Vreau să se execute și lucrările astea pentru că au rămas de izbeliște și terenul e răvășit. Să gândiți un canal, care să folo-sească tot ce s-a făcut până acum, dar foarte economic."
Proiectul a fost realizat în decurs de un an și jumătate, iar construcția lui i-a revenit Centralei de Construcții Hidrotehnice, în calitate de contractor general. Lucrările au fost demarate în 1983, iar în 1987 canalul a fost dat în exploatare.
Conform proiectului, canalul ar fi trebuit să servească transpor-tului de calcar, de la Luminița la fabrica de ciment de la Medgidia, a zirconiului și minereului de fier, de la Palazu la combinatul de la Călărași. Se știa că transportul pe apă este de două ori mai ieftin decât cel pe calea ferată și se estima că, în final, traficul pe canal va ajunge la 10 milioane tone pe an.
Calculele făcute la acea vreme nu au fost confirmate de evoluția economică. Astăzi, calcarul de la Luminița pleacă la fabricile de ciment pe calea ferată, iar zăcămintele de la Palazu continuă să rămână neexploatate.
În zilele noastre, principalii beneficiari ai canalului sunt rafinăria "Petromidia" și fabrica de ciment "Cemrom". Artera de navigație e tranzitată de barjele-tancuri încărcate cu benzină, petrol și gaze lichefiate și de nave fluvio-maritime care aduc clincker, din Turcia. Cel mai mare trafic atins până în prezent a fost de 2 milioane tone.
Importanța acestei artere de navigație depinde în principal de dezvoltarea portului Midia, de investițiile în noi terminale de gaze lichefiate și în producția materialelor de construcții, dar și de reluarea proiectelor privind exploatarea zăcămintelor minerale de la Palazu.
Festivitatea s-a încheiat prin dezvelirea unei plăci aniversare și cu o plimbare pe canal, la bordul vaporașului "Kaptan M".
