România practică un pescuit de subzistență. Cantitățile de pește livrate pe piață sunt cu mult sub nivelul resurselor, astfel că acest sector are o contribuție redusă la satisfacerea cererii interne și aproape inexistentă la export. Cauzele sunt numeroase. Agenții economici din domeniu sunt slab capitalizați, ambarcațiunile lor sunt îmbătrânite, tehnologiile moderne de pescuit pătrund mult prea lent, iar costurile de producție se mențin ridicate.
- Publicitate -
Județul Constanța are înregistrați, la filiala locală a Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură, un număr de 668 pescari profesioniști, a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", directorul Ion Costianu. 350 dintre ei activează la Marea Neagră, 250 la Dunăre și 68 pe lacul Sinoe. Ei sunt grupați în 55 de unități economice, dintre care: 48 la mare, 2 pe Dunăre și 5 la Sinoe. Flotila de pescuit a acestor agenți economici cuprinde 14 nave maritime de pescuit plus 278 de ambarcațiuni. 126 de ambarcațiuni sunt exploatate la mare, 137 pe Dunăre și 15 pe lacul Sinoe.
În 2007, capturile de pește declarate de pescarii profesioniști constănțeni au depășit 633 tone, din care: 600 tone la mare, 13 tone la Dunăre și peste 20 tone pe lacul Sinoe. În acest an, în lunile februarie – martie, au fost raportate 26 tone, dintre care: 14 tone la mare, 7 tone la Dunăre și 5 tone pe Sinoe.
Cantitatea de pește capturată este cu mult sub nevoile populației județului Constanța. În medie, pentru consumul anual al fiecărui locuitor au revenit doar 885 de grame de pește, din întreaga cantitatea prinsă în 2007. Dacă n-ar fi importurile, constănțenii ar muri de dorul peștelui.
Dacă luăm în considerație doar capturile declarate, productivitatea pescarilor profesioniști constănțeni este mult prea scăzută. În medie, fiecare dintre ei a reușit să prindă 947,6 kilograme de pește în anul 2007, respectiv 2,59 kg de pește pe zi. Este mult prea puțin pentru un om care vrea să trăiască decent din pescuit.
Sistemul raportării capturilor de pește în țara noastră este de dată recentă. El fost pus în practică odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. Chiar dacă raportările nu sunt întotdeauna corecte, faptul că există reprezintă un pas înainte. Ele permit o primă evaluare a cantităților de pește intrate pe piață.
Să presupunem că, în realitate, capturile sunt cu 30%, 50% sau 100% mai mari. Chiar și așa, cantitatea de pește prins și productivitatea din acest sector de activitate sunt mult prea mici.
Pescuitul recreativ contribuie și el la consumul populației. În prezent, este practicat de 500 până la 600 de persoane în județul Constanța. Mulți dintre acești pescari sunt organizați în asociații. Capturile lor – limitate la 5 kg pe zi – nu pot fi comercializate legal, destinația lor fiind consumul propriu. Cu toate acestea, o cantitate importantă din peștele prins intră pe piața neagră. Sumele obținute sunt folosite în mare parte pentru acoperirea cheltuielilor cu ambarcațiunile, carburanții, sculele de pescuit, autorizații și dări către stat. Trecerea la "profesionism" le-ar da dreptul acestor pescari să prindă cât de mult pește vor și să-l vândă legal, dar le-ar aduce și impozite în plus.
La malul mării, există 17 puncte pescărești. Cele din Constanța, din portul Tomis și de la intrarea în Mamaia, sunt cele mai mizere, în prezent.
Deși pescuitul este de subzistență, Ministerul Agriculturii intenționează să organizeze burse de pește. În principiu, un asemenea mecanism le-ar aduce pescarilor prețuri mai bune și ar contribui la relansarea investițiilor în domeniu. Punerea în aplicare a unui asemenea proiect depinde, însă, de cerere și ofertă. În prezent, consumul de pește din România este de patru ori mai mic decât media Uniunii Europene, iar oferta este mult prea scăzută.
