La sfârșitul anilor ´80 și începutul anilor ´90, un șir de revoluții a pus capăt regimului comunist în țările Europei Centrale și de Est. Economia centralizată, de comandă, în care partidul unic și statul autocrat controlau totul, era condamnată la pieire. Pierduse competiția cu capitalismul, pe piețele internaționale, acolo unde propaganda nu mai avea credit, fiind depășită net la toate capitolele: diversitatea și calitatea mărfurilor, ritmul de înnoire a produselor și serviciilor, costurile de producție, productivitatea muncii, gradul de introducere a progresului tehnologic.Odată cu comunismul, s-a prăbușit ideologia și practica statului totalitar, al statului care ține în mână toate resursele și veniturile societății, pentru a le redistribui în funcție de cantitatea și calitatea muncii depuse de fiecare individ. Falimentul comunismului s-a produs pentru că economia centralizată și statul hegemon nu își mai îndeplineau funcțiile. S-a ajuns la tăierea salariilor și la plata pensiilor cu întârziere. Populația era înfometată, ținută în frig și întuneric. Întreprinderile primeau resurse financiare, materii prime, energie electrică și termică cu țârâita. În schimb, li se trasau sarcini de plan imposibil de realizat.Capitalismul occidental n-a învățat mare lucru din istoria prăbușirii comunismului, din moment ce, astăzi, asistăm la așa - zisa criză a datorilor suverane. În fapt, avem de a face cu o criză a statului capitalist modern. În numele asigurării unei protecții sociale tot mai înalte, statele contemporane au preluat multe dintre responsabilitățile pe care indivizii și agenții economici le au față de propria existență. Iar pentru a-și îndeplini obligațiile asumate, au fost nevoite să mărească fiscalitatea, dar și aparatul birocratic care să gestioneze resursele. S-a intrat într-un cerc vicios, de creștere de la un an la altul a veniturilor consumate, a poverii fiscale și a birocrației statale. Iar din momentul în care veniturile din taxe și impozite n-au mai ajuns, s-a recurs la credite.Deși se împrumută peste posibilitățile de plată ale economiilor naționale, statele capitaliste moderne nu mai reușesc să își îndeplinească funcțiile asumate: stimularea creșterii economice și a locurilor de muncă, asigurarea bunei funcționări a sistemului de pensii și a celui de sănătate, protejarea persoanelor defavorizate. De ce? Întrucât mare parte din resurse e consumată pentru întreținerea imenselor structuri birocratice. În 2011, în Uniunea Europeană s-a atins punctul culminant al creșterii vicioase. Pe fondul recesiunii, economiile multora dintre statele comunitare nu mai au forța să susțină cheltuielile bugetare, iar băncile nu mai au resurse suficiente pentru a împrumuta respectivele state. În aceste condiții, primele sacrificate sunt populația și economia. Pentru că birocrațiile se opun din răsputeri restructurării, statele am-putează mai întâi serviciile sociale oferite și numărul beneficiarilor acestora. Ca urmare, asistăm la restrângerea măsurilor de protecție socială, de sănătate și de stimulare a economiei. Criza datoriilor suverane a dat o puternică lovitură ideologiei statului social sau paternalist, acel stat care își asumă rezolvarea nevoilor de educație, sănătate, protecție socială și de locuri de muncă ale populației, redistribuind cote tot mai mari din veniturile societății.Capitalismul modern tinde să repete greșelile comunismului. Dacă nu va reforma rapid structurile statale, dacă nu le va lăsa economiei și populației mai multe resurse de creștere, criza se va acutiza periculos. Statele comunitare ar trebui să își amintească lecțiile dezmembrării lagărului comunist, ale revoluțiilor anticomuniste din Europa.
- Publicitate -
