Nicio criză economică nu trece de la sine. Dar ce anume trebuie făcut pentru a o depăși? Dificultatea nu constă în a întreprinde ceva, ci în a acționa adecvat. Cel mai greu este să înțelegi cauzele crizei. Trecutul și prezentul ne arată că omenirea se ocupă mai curând de efectele ei. Din cauza reacției neadecvate, crizele economice se amplifică, se acutizează și se întind pe perioade mai lungi de timp.
- Publicitate -
Suicidul economic
Economia are mai curând un comportament impulsiv, emoțional, decât unul rațional, conștient. Această trăsătură devine dominantă în situațiile critice. Companiile, investitorii, piețele se lasă cuprinse de panică înainte de a înțelege ce se întâmplă.
Criza din 2008-2009 este un exemplu cras de iraționalitate. Băncile au reacționat cel mai neadecvat. De teama riscurilor, au luat măsuri care au blocat creditarea. În loc să cerceteze cauzele, să acționeze împotriva lor, sistemul bancar a contribuit la adâncirea crizei. El a lăsat economia fără "sânge", obligând-o să-și reducă funcțiile vitale pentru a supraviețui.
Din sistemul financiar, criza a fost transferată în economia reală, care s-a lăsat pradă panicii. Sub impulsul emoției puternice, aceasta a început să acționeze, la rândul ei, irațional. Dacă băncile îi tăiaseră venele și arterele, lăsând-o fără sânge, fără resurse financiare, ea a început să se automutileze. Mai întâi și-a amputat planurile de dezvoltare și investițiile. Apoi, a trecut la tăierea capitolelor de cheltuieli curente. În final, a ajuns să-și ghilotineze activitățile și locurile de muncă.
Multe dintre companiile lumii au devenit o masă de neajutorați, de ciungi și ologi, de oligofreni și impotenți, un balast pentru întregul sistem. Înainte de criză, fiecare agent economic se comporta ca o rotiță dintr-un angrenaj complex, ajutându-le pe celelalte să se învârtească. În timpul crizei, rotițele "sinucigașe" le împiedică și pe celelalte să se învârtă și să țină mecanismul în viață.
Intervenționismul de stat
Apelurile disperate la raționalitate, la încredere și la reluarea consumului nu pun economia mondială în mișcare. Nimeni nu dă doi bani pe lozinci. Nu de îndemnuri și vorbe de încurajare au nevoie agenții economici, ci de comenzi și de finanțare. De aceste mijloace dispun doar structurile statale. Pe timp de criză, ele trebuie să-și asume rolul de creier, inimă și plămân al economiilor naționale.
A pompa bani într-un sistem care are virusul crizei în toate fibrele sale reprezintă, însă, un mare pericol. Drept urmare, guvernele și organismele internaționale trebuie să acționeze asupra cauzei, să izoleze virusul, să-l distrugă. Este nevoie de reforme care să meargă la rădăcina răului.
Dictatura băncilor
Lumea a devenit conștientă că în sistemul bancar mondial trebuie operate schimbări de esență. Criza economică mondială a fost generată de o malformație a sa. I-a crescut puterea în dauna responsabilității. În loc să se comporte ca un organ vital al economiei, a început să acționeze ca un parazit al acesteia. Exemplul SUA este edificator. Guvernul federal a pompat sute de miliarde de dolari în bănci, bani care ar fi trebuit să ajungă în economie. În schimb, bancherii s-au grăbit să dijmuiască ajutorul de stat, plătindu-și bonusuri de zeci de milioane de dolari și petreceri luxoase pe banii contribuabililor. Astăzi, se vorbește despre apusul dictaturii băncilor, despre nevoia de a le impune reguli noi de conduită, care să-i responsabilizeze pe bancheri.
Marea debarasare
Mișcarea reformistă se extinde la fiecare stat în parte, la fiecare economie națională. Criza este un bun prilej pentru a arunca peste bord tot ce frânează progresul: birocrația, mentalitățile învechite, comportamente antiproductive. În România, Guvernul Boc a demarat reforma instituțiilor statului. Vor fi desființate numeroase structuri birocratice din aparatul central, vor dispărea posturile de băgători de seamă și se va face descentralizare.
Schimbări semnificative au loc și la nivelul societăților comerciale. Multe companii își regândesc sistemele manageriale, fluxurile de producție, metodele de piață și apasă pe pedala eficienței. Cu cât mișcarea reformistă va avea mai mulți militanți la toate nivelurile, cu atât mai aproape va fi sfârșitul crizei economice.
