În România, doar comerțul și industria turismului au acordat atenția cuvenită Zilei Internaționale a Muncii, reușind să scoată profit de pe urma ei. În schimb, marile organizații sindicale au ignorat-o. Pe site-urile principalelor confederații, CNSLR Frăția, BNS și Cartel Alfa nu era postat niciun mesaj dedicat evenimentului.
- Publicitate -
Dar ce să ne mai mire, când și la case mai mari se manifestă aceeași… amnezie. Paginile web ale Organizației Internaționale a Muncii (ILO), Confederației Sindicatelor Europene (ETUC), Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF) și Federației Europene a Transportatorilor (ETF) nu au nicio referire la sărbătoarea lucrătorilor din întreaga lume.
Faptul că Ziua Internațională a Muncii și-a pierdut semnificația și importanța pentru organizațiile profesionale din România nu trebuie să ne mire. De peste un deceniu și jumătate, mișcarea sindicală autohtonă este în derivă. Sindicatele au pierdut mult din forța, unitatea, numărul de membri și din prestigiul social.
Surprinzător este faptul că și marile structuri sindicale internaționale o tratează cu indiferență. Dacă statele lumii n-ar fi declarat-o zi de sărbătoare, probabil că omenirea ar fi uitat de Ziua Internațională a Muncii și de semnificația ei.
