La începutul secolului XX, a fost construită o linie ferată care lega orașul Constanța de comuna Anadalchioi, unde exista un depozit de armăsari și se organiza târgul de vite.
- Publicitate -
Comuna Anadalchioi era localizată pe latura de vest a orașului Constanța și se întindea de la liniile triajului feroviar și stația Palas până la Lacul Tăbăcărie. Din componența sa, făcea parte satul I.C. Brătianu, devenit ulterior cartier al orașului.
Între anii 1910 - 1915, prin ordinul Ministerului Agriculturii, la Anadalchioi s-au construit grajdurile depozitului de armăsari din Târgul de vite. Depozitul de armăsari deservea în mare parte Regimentul 9 Călărași, cu sediul în Constanța. Ulterior, s-a luat decizia de a se construi un modern hipodrom cu tribună și unul pentru antrenamente.
„Aprovizionarea cu furaje şi alte materiale de depozit necesare după Primul Război Mondial a făcut ca să se construiască o linie ferată care să deservească Depozitul de Armăsari. Această instituție dobrogeană s-a aflat pe actualul amplasament din Piaţa Tomis III.
Începând cu anii 1922 - 1924, a început prelungirea liniei ferate de la Magaziile de cereale ale portului din str. Labirint din zilele noastre, linie ce a avut mai multe ramificații. Unele spre Oborul orașului din str. București, altele mai departe, spre rezervoarele de apă sau spre un depozit de carburanți din zonă ori spre unele mici industrii din cartier. Prelungirea s-a făcut pe traseul viitorului bulevard Al. Lăpușneanu, pe acolo pe unde, începând cu anii 1926 - 1927, s-a reamplasat linia spre Mamaia, scoasă de pe bd. Regina Maria.
Printr-o ramificație din linia curentă din zona actuală de la intersecția de la Dacia, s-a prelungit linia care a deservit Depozitul de Armăsari, care a intrat în curtea depozitului pe latura dinspre est, aliniată cu bd. Lăpușneanu. Linia curentă a mers mai departe spre Stațiunea Mamaia în varianta II-a a liniei respective“, precizează Petre Covacef în cartea „150 de ani în evoluția căilor ferate din Dobrogea“.
Linia ferată spre Anadalchioi este descrisă și în cartea căpitanului M.D. Ionescu, „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“.
