De câte ori nu vi s-a întâmplat ca, în drum spre vacanţa de la munte sau călătoria în interes de serviciu spre frumoasa Bucovină, să observaţi, departe de haosul urban şi furnalele poluante, un… „cosmonaut”, îmbrăcat în costum alb, protejat de casca cu vizieră, atent la fiecare mişcare echilibrată. Ei bine, omul ce vă atrage atenţia nu-i chiar explorator al Căii Lactee, ci crescător de albine. Mai exact, apicultor!
- Publicitate -
Vremuri grele pentru crescătorii de albine, atât din punct de vedere al producţiei, cât şi al pieţei de desfacere. Deşi un deliciu pe mesele constănţene, mierea autohtonă se vinde destul de greu; marfă e pe stoc, mai puţin cerere.
Cum mai merge activitatea în apicultură, ce riscuri implică această afacere, când de susţinuţi sunt apicultorii constănţeni? Răspunsuri la aceste întrebări am căutat - şi am găsit! - la Lucian Ruscu, crescător de albine cu activitate în judeţul Constanţa.
„Producţia de miere a fost una bună anul trecut, însă, din păcate, stăm rău la capitolul desfacere. Piaţa s-a prăbuşit, vânzările au scăzut dramatic, un fenomen generat de contextul general economic, de criza mondială, de temerile de război etc. Marfă este pe stoc din belşug, şi să ştiţi că este marfă de calitate. Lipseşte cerinţa, puterea de cumpărare a scăzut şi ea, chiar dramatic, oamenii renunţă la anumite cumpărături, inclusiv la miere, un aliment care le-ar face însă mult bine la sănătate", a declarat, pentru „Cuget Liber”, Lucian Ruscu.
În privinţa riscurilor aferente acestui tip de activitate, trebuie să ştiţi că albinele sunt destul de sensibile.
„Starea de sănătate a familiilor de albine este foarte importantă. Dacă nu sunt sănătoase, producţia are mult de suferit. În această perioadă, ele se dezvoltă mai greu, din cauza factorilor climatici.
Referindu-ne strict la cazul nostru, stupii sunt amplasaţi în partea de sud a judeţului. Noi producem miere ecologică, iar normativele sunt mult mai stricte. Evităm pe cât posibil culturile intense, iar atunci când nu avem de ales, suntem într-o comunicare permanentă cu fermierii, să aflăm cu ce substanţe au tratat culturile respective”, explică interlocutorul nostru.
L-am întrebat pe Lucian Ruscu dacă, asemenea altor agricultori, crescătorii de albine primesc vreun sprijin de la stat.
„Teoretic, beneficiem de subvenţii, prin planul naţional apicol şi schemele de ajutor de minimis. Însă, anul trecut, valoarea ajutorului a fost zero. Zero lei! Or fi fost, probabil, alte priorităţi, iar noi, apicultorii, n-am mai avut loc pe listă. Să sperăm că, anul acesta, va fi bine, că va exista linie bugetară pe această direcţie.
Vă veţi întreba, dumneavoastră şi cititorii ziarului dumneavoastră, câţi bani am primi de la stat? Să nu credeţi că ne îmbogăţim! Prin schemele de minimis, se acordă 25 lei de familie de albine. E puţin, dar şi aceşti bani sunt bineveniţi. De exemplu, noi avem 200 de familii, este o afacere medie.
Există un prag minim pentru acordarea de subvenţii - 75 de familii. Sub acest prag, nu există nici beneficii, nici impozit, activitatea este considerată pur şi simplu un hobby”, explică apicultorul constănţean.
XXX
Iată şi preţurile cu care se vinde, pe piaţa constănţeană, deliciosul produs al albinelor: miere de salcâm - 45-65 de lei kg, miere de floarea soarelui sau rapiţă - 28-45 de lei kg, miere polifloră - 30-50 de lei kg, miere cu nuci - 50-75 de lei kg, miere cu cătină - 40-60 de lei kg, miere cu scorţişoară - 45-65 de lei kg.
Preţurile variază în funcţie de producător sau de ambalaj (vrac sau la borcane, în cantităţi mai mici).