Ideea unei legi sau cod al marinarilor este susținută de ani de zile de Sindicatul Liber al Navigatorilor. În 2008, și-a găsit sprijinul într-o inițiativă a deputatului Laurențiu Mironescu, care a depus la Cameră proiectul Legii privind personalul navigant.
- Publicitate -
În esență, menirea actului normativ era aceea de a statua drep-turile marinarilor români (cu precădere cele salariale și de pensionare), astfel încât această meserie să rămână atractivă pentru o categorie cât mai largă de tineri, să-i ajute pe navigatorii români să supraviețuiască pe o piață a shipping-ului internațional zguduită de numeroase furtuni și să le asigure protecția socială atunci când, din cauza vârstei înaintate, nu mai sunt acceptați să muncească pe mare.
L-am întrebat pe Adrian Mihălcioiu, liderul SLN, dacă mai e nevoie de un cod al marinarilor, câtă vreme România nu mai are flotă, iar navigatorii români muncesc pe navele companiilor străine.
"Poziția sindicatului este că astăzi avem nevoie mai mult decât oricând de această lege - a spus el. Navigatorii reprezintă o categorie socială care muncește într-un mediu ostil. De-a lungul întregii cariere pe mare, ei duc o luptă continuă cu forțele naturii, ale căror manifestări ajung deseori la extreme. Traficul intens din numeroase zone ale lumii îi supu-ne, la rândul lui, unor solicitări uriașe.
Organismul marinarilor trebuie să facă față unor încercări teribile și stresului generat de o mulțime de factori: trepidații, umezeală, schim-bări climaterice radicale în timpul voiajului, pericolele și riscurile navigației, responsabilitatea uriașă ce apasă pe umerii fiecăruia dintre marinari, la care se adaugă condițiile de izolare și despărțirea de familie timp de cel puțin șase luni pe an. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă responsabilitatea unui marinar, gândiți-vă că, în fiecare cart de patru ore, el răspunde de viața întregului echipaj, de o navă de zeci de milioane de dolari, a cărei încărcătură costă alte zeci de milioane de dolari.
Din cauza solicitărilor la care este supus organismul marinarului, perioada de serviciu pe mare este scurtă. După 45 - 50 de ani, navi-gatorii, cu excepția ofițerilor superiori, obțin foarte greu un contract de îmbarcare.
Între 50 de ani și vârsta de pensionare, marinarii nu își mai pot practica meseria. Nu se pot angaja pe uscat, căci meseriile lor nu au un corespondent. Chiar dacă s-ar recalifica, cine îi angajează la o vârstă înaintată și fără experiență în noua meserie?
Codul muncii, legislația privind pensiile, asigurările sociale și de sănătate sunt făcute pentru acti-vitățile de la uscat. Nu pot fi aplicate pe mare și cu atât mai puțin pe navele străine, pe care muncesc marinarii români. Statul nu ține cont de aceste realități și îi tratează pe navigatori cu aceeași măsură pe care o aplică celor de la uscat.
Care este soluția? E nevoie de un statut special pentru marinari, de o lege care să țină cont de specificul muncii lor, de diferențele față de activitățile de la uscat și de prevederile convențiilor internațio-nale. Un astfel de cod profesional trebuie să reglementeze drepturile și obligațiile navigatorilor, dar și obligațiile pe care statul le are față de ei. El trebuie să pună în con-cordanță vârsta de pensionare a marinarilor cu specificul meseriei și cu practica internațională."
Liderul sindical amintește faptul că de munca fiecărui navigator român depinde bunăstarea altor șase - șapte persoane. Activitatea celor circa 30.000 de brevetați, nebrevetați și personal auxiliar influențează în mod direct calitatea vieții a cel puțin 180.000 de persoane de la uscat.
"Constanța - orașul navigatorilor este un oraș scump pentru că aceștia își cheltuiesc toți banii acasă - spune Mihălcioiu. Prosperitatea sa depinde, în mare măsură. de cea a navigatorilor. Dacă această categorie profesională va crește, orașul va fi mai prosper. Gândiți-vă la următorul aspect: ce altă școală din România, în afara instituțiilor de învățământ marinăresc, mai oferă locuri de muncă atât de sigure și de bine plătite? Piața internațională înregistrează, în continuare, un deficit de ofițeri. În concluzie, Statul ar trebui să încurajeze tinerii să plece pe mare și, în același timp, să țină cont că perioada de viață activă în navigație este mai scurtă decât pe uscat."
