Ca oricare piață de capital care se respectă, cea din București și-a încheiat ședințele de tranzacționare din ultimele zile când pe plusuri neînsemnate, când pe minusuri minuscule. Mai mult, conducerea Bursei de Valori București a anunțat două recorduri.
- Publicitate -
Comportarea pieții de capital autohtone este o sfidare la adresa analiștilor de serviciu ai tele-viziunilor naționale. Ei susțineau sus și tare că actuala criză politică va avea un impact negativ asupra bursei și va duce la prăbușirea ei. Vina este, desigur, doar a pieții de capital, care, în încăpățânarea ei, nu se comportă așa cum i se dictează de pe micul ecran.
Leul este și el indisciplinat și lipsit de respect față de dragii noștri analiști. Cu o nerușinare nemaivăzută, și-a permis să rămână sub cota de 4,26 lei la un dolar, chiar în momentul în care coaliția guvernamentală s-a destrămat.
Dar ce pretenții să avem de la acest… animal monetar, când însăși conducerea Băncii Naționale dovedește atât de puțină considerație față de prezicătorii de dezastre eco-nomice. În plin scandal politic, ea a redus la 8% rata dobânzii de politică monetară, pentru a stimula piața creditelor și mediul de afaceri. O mizerie! Cum de se poate purta BNR atât de urât față de bieții noștri analiști?
Nu doar de astăzi, ci de mai multă vreme, întreaga economie pare să le fie potrivnică și să se comporte pe invers. Una se prezice în studiourile televiziunilor și alta se întâmplă în economia reală.
Teoria privind hiper - emotivitatea pieței, atât de dragă analiștilor noștri, spune că bursa trebuie să se zguduie din temelii, când politicienii trag un vânt. Când partidele politice au crampe stomacale, investitorii de pe piața de capital ar trebui să se dea de ceasul morții ca să scape cât mai repede de pachetele de acțiuni. Piața valutară ar trebui să-i dea la cap leului, în clipa în care prin izmenele politicii fâlfâie odorantele posterioare.
Ceea ce se întâmplă în momentul de față este o nouă probă de nimicnicie a mediului de afaceri. Bursa și investitorii ei, piața valutară și întreaga economie parcă și-au propus să infirme, încă o dată, minunate teorie, care ar trebui să le fie far călăuzitor.
Nu doar de ieri, de azi, business-ul național manifestă un astfel de comportament deviant. La fel s-a purtat pe timpul numeroaselor crize politice din timpul Guvernului Tăriceanu și chiar pe vremea cutremurului provocat de suspendarea din funcție a președintelui Traian Băsescu. Atunci, ca și acum, economia este nesimțitoare la suferințele politicii românești și își vede doar de ale ei.
Ce să înțelegem din toate astea, oameni buni? A ajuns să viețuiască mediul de afaceri independent de ceea ce se întâmplă în guvern, în parlament și la președinție? De aceea nu mai rezonează cu frământările instituțiilor de dragul cărora românul nu poate să doarmă liniștit?
Spuneți că instituțiile statului se comportă, de fapt, ca o frână pentru economie și că de aceea nu merită atenția și compătimirea ei? Ce să spun!? Eu n-am argumente să vă contrazic, onorabili cititori. În schimb, analiștii de serviciu…
