Pe bulevardul 1 Decembrie 1918, cum te duci spre Casa de Cultură a Sindicatelor, pe dreapta, escavatorul a mușcat în câteva locuri din trotuar, lăsând în urmă gropi largi și adânci. Pe fundul uneia dintre ele, câțiva muncitori ridică dalele de beton care acoperă canalul tehnic. Vor să ajungă la conducte.
- Publicitate -
- Ce faceți aici? întreb curios.
- Remediem o avarie, răspunde insul mai în vârstă.
Tipul înțolit într-o salopetă ponosită stă cu mâinile în buzunare și supraveghează efortul celorlalți lucrători mai tineri. Pare a fi șef de echipă sau maistru.
- De la ce societate sunteți?
Individul mă măsoară din priviri. Vrea să își dea seama ce hram port și de ce îl trag de limbă. Nu a ajuns la nicio concluzie, așa că ignoră întrebarea. De altfel, nici nu mai am nevoie de răspuns. Pe banda de plastic cu care s-a încropit țarcul din jurul micului șantier de lucru stă scris cu litere de o șchioapă: "Electrocentrale".
Trotuarul fusese reasfaltat în urmă cu vreo trei luni. Pentru prima oară după 25 de ani, dispăruseră cicatricele repetatelor intervenții "chirurgicale" făcute de furnizorii de servicii urbane. Dar uite că minunea n-a ținut mult. Cei de la "Electrocentrale" nu se pot dezbăra de năravul de a ara asfaltul de două - trei ori pe an în zona respectivă. De fiecare dată, mai schimbă o flanșă, mai înlocuiesc un capăt de conductă, mai cârpesc o spărtură.
Îi spun toate acestea meșterului.
- Societatea n-are bani să înlocuiască întreaga conductă, n-are buget de investiții. Așa că ne limităm la remedieri, îmi explică lucrătorul.
Problema este că refacerea rețelei de termoficare este amânată de prea mulți ani, iar consecințele sunt suportate de consumatori. Pierderile de agent termic sunt ridicate, volumul reparațiilor accidentale este mare, iar factura termică este tot mai încărcată. Din această cauză, tot mai mulți consumatori renunță la sistemul de încălzire centralizat în favoarea centralelor de apartament. Iar pe măsură ce numărul clienților se micșorează, activitatea SC "Electrocentrale" devine tot mai puțin rentabilă, iar prețul gigacaloriei, tot mai umflat.
Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, "Electrocentrale" Constanța a încheiat anul 2014 cu o pierdere financiară de 9.062.695 lei. Are de încasat creanțe de 183.350.004 lei și are, la rândul ei datorii în valoare de 227.377.747 lei. Situația financiară este dramatică, deci nu poate fi vorba de investiții din surse proprii.
Este de mirare că, în aceste condiții, unitatea reușește să mai cârpească conductele pe ici-colo.
Dar ce vină au consumatorii și orașul? De ce trebuie să suporte ei slăbiciunile producătorului termic? Dacă "Electrocentrale" nu poate să exploateze sistemul de termoficare în condiții de siguranță și eficiență, n-ar fi mai bine să tragă obloanele? Cu concursul autorităților statului, consumatorii sunt ținuți prizonierii unui sistem păgubos, fiind împiedicați să se debranșeze.
Refacerea rețelelor de termoficare, eliminarea pierderilor de agent termic și apă și reducerea prețului gigacaloriei este o problemă de interes național. Statul - în calitate de proprietar - are obligația să investească din fondurile proprii sau din finanțarea atrasă de la Uniunea Europeană.
v v v
La ora amiezii, lucrătorii și-au încărcat uneltele în camioane, și-au luat escavatoarele și au părăsit "arăturile". În urma lor au rămas craterele din asfalt. De sub dalele de beton, spre cer țâșnesc gheizere de aburi fierbinți. Dumnezeu, sfinții, arhanghelii și îngerii beneficiază de gigacalorii pe gratis. Factura le-o decontăm noi, muritorii.
