Dacă nu aveau nicio problemă care să le provoace insomnii, ei bine, de acum înainte, micii proprietari de terenuri agricole din România au la ce să mediteze în lungile nopți de iarnă. Ministerele finanțelor publice și agriculturii le-au pus gând rău. Ele intenționează să-i propună guvernului impozitarea terenurilor necultivate.
- Publicitate -
Partizanii impozitării
Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, susține că măsura, care ar putea deveni operațională în decurs de două-trei luni, are la bază propunerile asociațiilor de producători agricoli. Acestea vor să-i determine pe proprietarii care nu-și cultivă terenurile să le arendeze sau să le cesioneze, pentru a fi cultivate.
Patronatul din agricultură estimează că aria lăsată pârloagă în fiecare an se ridică la circa 3,5 milioane de hectare, respectiv 40% din suprafața agricolă a țării. Din această cauză, România ar pierde o producție de circa 200 de milioane de euro. Mai mult, terenurile necultivate sunt focare de dăunători, care atacă culturile, provocând pagube fermierilor.
Ideea este susținută și de Federația Sindicală "Agrostar", organizație care reflectă mai curând interesele marilor exploatații agricole. Ea consideră, însă, că o asemenea impozitare trebuie să facă parte dintr-un set de măsuri care să conducă la comasarea terenurilor agricole. "Agrostar" propune următoarele: înlocuirea rentei viagere cu pensionarea timpurie pentru anumite categorii de persoane; facilități pentru cei care cedează terenurile spre comasare; stimularea regrupării terenurilor prin impozitare diferențiată, în funcție de suprafața parcelată; asigurarea cadrului juridic și administrativ pentru schimburile de terenuri și regruparea voluntară organizată a terenurilor, la nivelul aceleiași comune; susținerea creditării pe termen lung, pentru achiziția terenului agricol de către producători, cu posibilitatea de a garanta creditul cu terenul achiziționat; crearea în cadrul Ministerului Agriculturii a instituției care să se ocupe de comasarea funciară și de organizarea pieței funciare, inclusiv prin crearea unei baze de date cu terenurile disponibile spre a fi arendate sau vândute și cu prețurile din diferite regiuni.
La rândul său, ministrul Sebastian Vlădescu, șeful finanțelor publice, s-a declarat "partizanul impozitării terenului agricol necultivat". De altfel, el și-a exprimat în mai multe rânduri intenția de a îmbunătăți colectarea impozitelor din agricultură, atât în ceea ce privește producția, cât și terenurile.
Un sac de boli
Suprafața agricolă însumează 14.741.200 ha, respectiv 61,8% din pământul țării. Terenurile arabile reprezintă 63,9% din total.
În 2005, existau 4.256.152 exploatații agricole, cu o suprafață medie de 3,37 ha, cu mult sub dimensiunea medie a unei ferme europene. Suprafața agricolă utilizată era distribuită astfel: 40% din exploatații (4.121.247) dețineau sub 5 ha, 20% aveau între 5 -50 ha, iar restul de 40% (circa 13.830 unități), peste 50 ha.
Din cauza fărâmițării excesive a proprietății funciare și a exploatațiilor, agricultura românească este slab productivă și ineficientă, un mare segment al ei, în special în exploatațiile mici, făcând agricultură de subzistență.
Potrivit datelor oficiale, declinul agriculturii naționale s-a accentuat cu fiecare an, iar producția autohtonă a fost aproape eliminată de pe piața internă, de avalanșa importurilor, neputând să facă față competiției.
Studiile și rapoartele efectuate pe această temă au ajuns la aceeași concluzie: toate necazurile din agricultura românească pornesc de la excesiva fărâmițare a proprietății și de la dimensiunile foarte mici ale exploatațiilor. Dar chiar dacă este fundamentală, aceasta este doar una dintre cauzele înapoierii agricole. Mai sunt și altele, care țin de slaba capitalizare a fermelor, de dotările tehnice învechite, de lipsa spațiilor de depozitare și condiționare a producției, de existența unei forțe de muncă îmbătrânite, deprofesionalizate și slab motivate, de lipsa sistemelor de irigații și de costurile ridicate ale apei, de lipsa creditelor pentru agricultură și a unui sistem care să favorizeze desfacerea în condiții avantajoase a producției autohtone. Împreună, toate aceste cauze au avut ca efect creșterea suprafeței necultivate, de la un an la altul, nu doar în cadrul micilor exploatații, ci și a celor medii și mari.
Ce părere are Băsescu?
După cum se constată, agricultura românească suferă de prea multe boli. Pot fi ele tratate cu o singură pilulă: impozitul pe suprafețele nelucrate? Chiar sindicaliștii de la "Agrostar" susțin că acesta nu este suficient, că e nevoie de un set întreg de măsuri.
Ministerele finanțelor și agriculturii n-ar trebui să trateze problema ca pompierul care, pentru a stinge focul dintr-un apartament, inundă tot blocul. De unul singur, noul impozit nu va soluționa problema terenurilor nelucrate. Probabil că cel mai important efect va fi stimularea afacerile imobiliare cu terenuri agricole, al căror preț ar putea să scadă prin intervenția brutală a statului. Un alt efect va fi ruperea unei suprafețe agricole tot mai mari de la agricultură pentru a fi trecută în categoria terenurilor destinate construcțiilor. În ciuda crizei, afacerile imobiliare rămân mai profitabile decât cele agricole, nu-i așa?
Ar fi interesant de văzut ce părere are președintele Traian Băsescu despre acest subiect. În timpul campaniei electorale din 2009, problema relansării agriculturii naționale a fost una dintre temele cele mai importante ale programului său electoral. După câte îmi amintesc, Băsescu nu vorbea despre noi impozite, ca soluție pentru renașterea agriculturii, ci despre înființarea depozitelor și silozurilor, care să preia producția agricolă autohtonă, pentru a o desface la prețuri mai bune, despre deschiderea unităților de procesare a produselor agricole, chiar la sate, pentru a valorifica superior producția și a pune în valoare forța de muncă rurală.
