Jale în agricultura constănţeană! „E secetă, pe câmp nici ambrozia nu mai creşte, iar preţurile pentru recoltă sunt ridicole”

Vremurile în care agricultura constănţeană era în top au apus de mult. Dezinteresul manifestat de stat, care mimează susţinerea activităţii, condiţiile meteo nefavorabile, încălzirea globală ce a generat secetă şi deşertificare, dar şi preţurile de mizerie oferite pentru recolte le creează insomnii fermierilor. Autorităţile caută soluţii de vreo 35 de ani, dar luminiţa de la capătul tunelului încă nu se întrezăreşte…

Este jale mare în agricultura constănţeană, grav afectată atât de seceta profundă, cât şi de apatia statului, care, în loc să se implice activ, aşa cum se întâmplă în ţările din Vest, joacă un rol minuscul. Nici Dumnezeu nu a fost anul acesta de partea fermierilor, a trimis foarte puţină ploaie pe pământ, astfel încât cei care au „pariat” pe porumb sau floarea soarelui îşi plâng în barbă.

„Este un an cu producţie slabă la porumb şi la floarea soarelui. Mulţi dintre cei care au mers pe aceste culturi l-au tocat pentru animale sau îl declară la calamităţi. Nu ai cum să faci recoltă bună fără apă, fără să irigi. Noi raportăm 9-10 tone de boabe de porumb la hectar şi 2.700 kilograme de seminţe de floarea soarelui la hectar.

Situaţia este dramatică. O toamnă nemaiîntâlnită, secetă profundă, cu doar 153 litri pe metrul pătrat în nouă luni, iar pe câmp, la această oră, nici ambrozia nu mai creşte. Este cea mai grea campanie la culturile de toamnă. Terenul este uscat, sapi 1,20 m şi nu dai de o picătură de apă!”, a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Valu lui Traian, dr. ing. cercetător principal gr. I Ion Bulică.

Sămânţă fără cumpărători

De parcă seceta nu ar fi fost de ajuns, nici chestiunile comerciale nu sunt pe coordonate dorite.

„Preţurile de pe piaţă sunt foarte mici. Descurajant de mici! Tona de porumb este cotată la 850-900 de lei, grâul tot undeva pe acolo, poate un 50 de lei în plus, dar ţineţi cont că, dincolo de producţie, mai avem o cheltuială în plus: transportul în port.

Culturile de grâu, orz, orzoaică şi rapiţă şi-au scos cheltuielile şi s-a obţinut cât de cât profit, pentru investiţiile necesare noii campanii.

Noi, la grâu, am obţinut 6.780 kilograme pe hectar.

Nici sămânţa nu are căutare în piaţă, dar acest lucru nu ne mai surprinde demult. Eu vând sămânţa cu 2,20 lei, marile companii străine, cu 6-7 lei. Un necunoscător al fenomenului ar putea crede că, venind pe piaţă cu 2,20 lei, noi am fi atractivi, prin prisma preţului mai mic. Greşit! Oferta străinilor are două mari avantaje. În primul rând, ei dau pe datorie, plata se face la recoltă, iar în al doilea rând, soiurile lor sunt net superioare, s-au făcut în ultimii ani mari progrese pe cercetare, s-au creat soiuri cu potenţial mult mai mare de producţie, cu cel puţin 1,5-2 tone la hectar mai mult decât soiurile noastre. 70% din câştigul companiilor străine merge în cercetare, pe când, în România, nu mai interesează pe nimeni cercetarea.

Staţiunea noastră a fost concepută pentru a fi cel mai mare dezvoltator, cultivator şi furnizor de seminţe din partea de sud-est a României, cu activitate atât de producţie, cât şi de cercetare ştiinţifică. Iar noi, astăzi, ne chinuim doar să supravieţuim, cât om mai putea”, spune interlocutorul nostru.

Sistemul de irigaţii, doar o amintire

Situaţia de criză este binecunoscută de autorităţi, care organizează tot felul de reuniuni, în căutare de soluţii. Chiar săptămâna aceasta, la Prefectura Constanţa, faţă în faţă s-au aflat politicieni şi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale Apele Române, ai Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare. Soluţia este evidentă, fiind invocată permanent de specialiştii din domeniu.

„Fără irigaţii, nu poţi face agricultură! Fermierii constănţeni aşteaptă puţină ploaie, pentru a mai salva ce se poate salva dintr-un sezon compromis.

Până în 1990, se irigau cel puţin 35.000 de hectare în judeţul Constanţa. Din păcate, s-a distrus ceea ce a fost bun, s-au vândut ţevile la fier vechi. Acum, există ceva activitate la Agigea, la Poiana. E greu. Dacă nu te ţii de investiţii…

Trebuie curăţate şi canalele. De exemplu, canalul Negru Vodă este plin de mizerie, de buruieni”, a explicat directorul staţiunii agricole de la Valu lui Traian.