Justiția obligă "Oil Terminal" să vândă 9 rezervoare petroliere Alte 41 rezervoare așteaptă de 20 de ani să fie dezafectate

Prin sentința civilă nr. 5849/2012, Tribunalul Constanța obligă compania "Oil Terminal" să-i vândă societății "Eco Petroleum" mai multe active din depozitul "Nord 2B", situat în apropierea Gării Constanța. Este vorba de 9 rezervoare petroliere, cu capacitatea între 400 tone și 4.000 de tone, un banc frigorific, un fir de linie de cale ferată industrială și echipamentele tehnologice aferente rezervoarelor.

"Comoara" imobiliară

Conform deciziei instanței, vânzătorul și cumpărătorul vor negocia prețul de vânzare a activelor pornind de la suma de 2.349.000 lei, stabilită printr-un raport de evaluare.

Trebuie spus că Tribunalul Constanța nu a făcut altceva decât să impună respectarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Aceasta obligă societățile comerciale cu capital majoritar de stat (categorie din care face parte și "Oil Terminal") să le vândă IMM-urilor chiriașe activele disponibile.

Activele în cauză fac parte din secția "Platforma Nord II" a "Oil Terminal", care cuprinde patru parcuri de rezervoare A, B, C și D. Este vorba de o suprafață de teren de circa 40 hectare, pe care sunt amplasate 50 de rezervoare petroliere cu capacitatea totală de 200.000 tone.

Cele mai multe dintre rezervoare au fost construite imediat după Primul Război Mondial și au aparținut companiei petroliere "Astra Română". Ele au trecut în proprietatea statului în baza Legii 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi.

În 1992 - 1993, rezervoarele secției "Platforma Nord II" au început să fie scoase din exploatare. Pe atunci erau folosite la depozitarea produselor negre, în special a păcurii, relatează Emil Rohat, directorul tehnic al "Oil Terminal".

Timp de aproape două decenii, cu excepția rezervoarelor închiriate lui "Eco Petroleum", celelalte 41 n-au produs niciun leu pentru "Oil Terminal". Dimpotrivă, au încărcat cheltuielile companiei. Având în vedere starea lor de degradare fizică, pericolul pe care îl prezintă pentru mediu, dar și volumul de activitate al companiei, singura soluție este dezafectarea lor și ecologizarea terenului, afirmă Emil Rohat. Asta înseamnă tăierea rezervoarelor, demolarea cămășii din beton, extragerea pământului îmbibat cu petrol și înlocuirea lui cu altul curat.

Este greu de crezut că "Oil Terminal" va avea, în următorii 20 de ani, interesul și puterea economică să realizeze o lucrare de asemenea anvergură și destul de costisitoare. Cu siguranță că cele 40 de hectare de teren vor fi ecologizate și reintroduse în exploatare abia când prețul terenurilor din Constanța va fi suficient de ridicat.

A scăpat de "furia retrocedărilor"

Suprafața deținută de "Oil Terminal" în partea de sud a municipiului Constanța, în apropierea gării de călători, este însă cu mult mai mare. Este vorba de circa 106 hectare acoperite cu rezervoare și instalații.

În anii 1990 - 1992, cele mai multe societăți de stat și-au revendicat, în baza legii, terenurile aflate în administrare și au obținut, de la municipalitate, titluri de proprietate. În mod inexplicabil, conducerea de atunci a "Oil Terminal" nu a făcut-o. Mult mai târziu, când rezolvarea acestor chestiuni imobiliare a devenit ceva mai dificilă din cauza modului în care administrația Mazăre le tratează, compania a început să facă demersurile pentru obținerea titlului de proprietate. În 2003, ea s-a văzut nevoită să apeleze la sprijinul justiției pentru a obliga municipalitatea să-i elibereze avizul. Instanța de judecată i-a dat câștig de cauză, dar, în mod surprinzător, conducerea de atunci a "Oil Terminal" nu a mai întreprins nimic pentru ducerea hotărârii judecătorești la bun sfârșit. Dimpotrivă, lucrurile au evoluat spre rău. În mod cu totul inexplicabil, respectiva conducere a negociat cu municipalitatea și a cumpărat de la ea ceea ce îi aparținea de drept: o suprafață de 64 ha de teren (din cele 106), pentru care a plătit vreo 60 de miliarde de lei vechi.

Când în Constanța s-a declanșat "furia retrocedărilor", municipalitatea a început să râvnească la terenurile operatorului petrolier, dar s-a lovit de opoziția conducerii ei. În 2007, printr-o hotărâre a Consiliului Local Municipal Constanța, companiei "Oil Terminal" i s-a cerut să cedeze circa 400.000 metri pătrați, din zona gării, întrucât ocupa terenul degeaba, neavând nicio activitate pe el. "Oil Terminal" a fost nevoită să se adreseze, din nou, justiției pentru a-și apăra proprietatea.