"Legea ciocului mic", la achizițiile publice Măsurile adoptate de Guvern încalcă drepturile și libertățile constituționale

Acțiunile normative ale Guvernului Tăriceanu II generează o tot mai mare confuzie punând sub semnul întrebării tipul de economie pe care îl promovează acesta. După cum am arătat în edițiile de săptămâna trecută ale ziarului "Cuget Liber", recent adoptata OUG 86/2007 este criticată și de patronate, și de sindicate. Se apreciază că, în discordanță cu Constituția României, actul normativ reintroduce economia centralizată în porturile românești și, totodată, legiferează munca la negru. Din acest motiv, partenerii sociali se pregătesc să atace reglementarea în justiție. Mai mult, sindicatele portuare au în vedere organizarea unor ample acțiuni de protest.

OUG 86/2007 afectează doar lumea porturilor, în schimb, recenta ordonanță de urgență, prin care guvernul a modificat procedurile în cazul achizițiilor publice are un impact mult mai larg.

Sabia legii

Potrivit comunicatului oficial al guvernului (la acesta facem referire, deoarece actul normativ nu a fost publicat, încă, în "Monitorul Oficial"), ordonanța de urgență prevede instituirea de sancțiuni pentru cei ce depun contestații, "în mod nejustificat", la licitațiile pentru achiziții publice. Măsura pornește de la numărul mare de contestații cu care se confruntă administrațiile centrale și locale, instituțiile și unitățile economice cu capital de stat. Intenția declarată a Guvernului Tăriceanu II este ca, prin instituirea ei, licitațiile pentru achiziții publice să se finalizeze mai rapid.

Executivul își face socoteală că, având deasupra capului sabia legii, agențiii economici vor fi descurajați să mai conteste licitațiile, de teama că ar putea fi sancționați. Calculul guvernului este corect. Mulți dintre participanții la licitații se vor gândi de o sută de ori înainte de a se adresa justiției. Cine le poate garanta succesul contestațiilor? Sunt prea multe cazurile în care cei ce s-au luptat cu statul în instanțe au pierdut, deși ei au fost convinși că au dreptate. Unii români, mai consecvenți și bătăioși, au îndrăznit să meargă până la capăt pe drumul justiției. Au urcat din instanță în instanță până la Curtea Supremă și, în cele din urmă, la instanțele europene, unde li s-a făcut dreptate.

Mecanismul fricii

Constituția României consacră accesul liber la justiție. Articolul 21 precizează clar, fără a lăsa loc la interpretări: "Orice persoană (fie că este fizică sau juridică - n.n.) se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Or, ordonanța în cauză, prin instituirea unor sancțiuni, induce un mecanism psihologic de intimidare pentru cei ce atacă, în instanțele de judecată, o licitație. Contestatarul se va teme, de acum înainte, nu doar de riscul ridicat de a pierde în justiție când se judecă cu statul, cât mai ales pentru faptul că legea îl va pedepsi pentru că a avut îndrăzneala să-și exercite un drept constituțional. El nu se va mai simți liber să-și caute dreptatea în justiție, ci încorsetat de o reglementare neconstituțională.

Cine poate știi de la bun început, că i se va da dreptate, că va fi considerată "justificată" contestația sa? Când se adresează instanțelor, toți justițiabilii, inclusiv statul, cred sau speră că dreptatea este a lor, dar numai justiția poate decide de partea cui este aceasta. Tocmai de aceea nu trebuie închis, cu bariera sancțiunilor, drumul spre justiție. Prin această îngrădire se crează un grav precedent. Iar de la contestarea licitațiilor pentru achizițiile publice, sancțiunile s-ar putea extinde la toate spețele în care instituțiile statului sunt date în judecată.

Marele absent

Printr-o altă modificare a legii achizițiilor publice, operatorii economici care, în ultimii doi ani, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos obligațiile contractuale, nu vor mai putea participa la licitații. Practic, se instituie așa numita "listă neagră".

Primul care ar trebui să figureze în capul acestei liste este chiar statul român. Recunoscut ca un prost manager de toți politicienii și de toate guvernele, acesta este și cel mai indisciplinat partener de contract. Statul are cele mai mari și mai multe întârzieri la plata facturilor, fiind generatorul blocajelor în lanț din economia națională. Cele mai edificatoare sunt exemplele din sănătate și construcția de drumuri, unde plata furnizorilor de produse și servicii a întârziat chiar și peste doi ani, cu grave urmări pentru sănătatea populației și pentru infrastructura țării. Cu certitudine statul va fi mare absent de pe lista neagră instituită chiar de el.

Libertate cu... corset

Există numeroase procese deschise de agenții economici împotriva abuzurilor statului, în calitate de partener decontract. Cum va proceda cel acuzat față de aceștia, când vor dori să participe la alte licitații? Îi va pune pe lista neagră și îi va împiedica, astfel, să intre în competiție? Aceasta ar însemna că agenții economici sunt sancționați pentru că își exercită dreptul la justiție. Iar pe viitor, toți cei care lucrează cu statul se vor lăsa călcați în picioare, de teamă că li se va închide, cel puțin doi ani, accesul la licitații.

Măsura este contrară prevederii imperativă de la articolul 135 (2), litera a, din Constituția României, conform căreia: "Statul trebuie să asigure libertatea comerțului". Ce fel de liberate este aceasta, în care agenții economici se sufocă într-un corset normativ tot mai strâns? Guvernul ar trebui să recitească prevederile articolului nr. 9, din Legea Concurenței 21/1996 republicată și modificată prin OUG 121/2003, care sunt obligatorii și pentru el: "Sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, în special: să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agen-ților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor

legale; să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici."

v v v

Opinia generală a agenților economici pe care i-am contactat este că noua ordonanță de urgență este anticonstituțională, că prin inovațiile sale introduce arbitrariul și legiferează abuzul instituțiilor statului în domeniul achizițiilor publice. Unii dintre ei sunt hotărâți ca, imediat ce actul normativ va fi publicat în "Monitorul Oficial", să dea statul în judecată și să invoce excepția de neconstituționalitate.

Acțiunile normative ale Guvernului Tăriceanu II generează o tot mai mare confuzie punând sub semnul întrebării tipul de economie pe care îl promovează acesta. După cum am arătat în edițiile de săptămâna trecută ale ziarului "Cuget Liber", recent adoptata OUG 86/2007 este criticată și de patronate, și de sindicate. Se apreciază că, în discordanță cu Constituția României, actul normativ reintroduce economia centralizată în porturile românești și, totodată, legiferează munca la negru. Din acest motiv, partenerii sociali se pregătesc să atace reglementarea în justiție. Mai mult, sindicatele portuare au în vedere organizarea unor ample acțiuni de protest.

OUG 86/2007 afectează doar lumea porturilor, în schimb, recenta ordonanță de urgență, prin care guvernul a modificat procedurile în cazul achizițiilor publice are un impact mult mai larg.

Sabia legii

Potrivit comunicatului oficial al guvernului (la acesta facem referire, deoarece actul normativ nu a fost publicat, încă, în "Monitorul Oficial"), ordonanța de urgență prevede instituirea de sancțiuni pentru cei ce depun contestații, "în mod nejustificat", la licitațiile pentru achiziții publice. Măsura pornește de la numărul mare de contestații cu care se confruntă administrațiile centrale și locale, instituțiile și unitățile economice cu capital de stat. Intenția declarată a Guvernului Tăriceanu II este ca, prin instituirea ei, licitațiile pentru achiziții publice să se finalizeze mai rapid.

Executivul își face socoteală că, având deasupra capului sabia legii, agențiii economici vor fi descurajați să mai conteste licitațiile, de teama că ar putea fi sancționați. Calculul guvernului este corect. Mulți dintre participanții la licitații se vor gândi de o sută de ori înainte de a se adresa justiției. Cine le poate garanta succesul contestațiilor? Sunt prea multe cazurile în care cei ce s-au luptat cu statul în instanțe au pierdut, deși ei au fost convinși că au dreptate. Unii români, mai consecvenți și bătăioși, au îndrăznit să meargă până la capăt pe drumul justiției. Au urcat din instanță în instanță până la Curtea Supremă și, în cele din urmă, la instanțele europene, unde li s-a făcut dreptate.

Mecanismul fricii

Constituția României consacră accesul liber la justiție. Articolul 21 precizează clar, fără a lăsa loc la interpretări: "Orice persoană (fie că este fizică sau juridică - n.n.) se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Or, ordonanța în cauză, prin instituirea unor sancțiuni, induce un mecanism psihologic de intimidare pentru cei ce atacă, în instanțele de judecată, o licitație. Contestatarul se va teme, de acum înainte, nu doar de riscul ridicat de a pierde în justiție când se judecă cu statul, cât mai ales pentru faptul că legea îl va pedepsi pentru că a avut îndrăzneala să-și exercite un drept constituțional. El nu se va mai simți liber să-și caute dreptatea în justiție, ci încorsetat de o reglementare neconstituțională.

Cine poate știi de la bun început, că i se va da dreptate, că va fi considerată "justificată" contestația sa? Când se adresează instanțelor, toți justițiabilii, inclusiv statul, cred sau speră că dreptatea este a lor, dar numai justiția poate decide de partea cui este aceasta. Tocmai de aceea nu trebuie închis, cu bariera sancțiunilor, drumul spre justiție. Prin această îngrădire se crează un grav precedent. Iar de la contestarea licitațiilor pentru achizițiile publice, sancțiunile s-ar putea extinde la toate spețele în care instituțiile statului sunt date în judecată.

Marele absent

Printr-o altă modificare a legii achizițiilor publice, operatorii economici care, în ultimii doi ani, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos obligațiile contractuale, nu vor mai putea participa la licitații. Practic, se instituie așa numita "listă neagră".

Primul care ar trebui să figureze în capul acestei liste este chiar statul român. Recunoscut ca un prost manager de toți politicienii și de toate guvernele, acesta este și cel mai indisciplinat partener de contract. Statul are cele mai mari și mai multe întârzieri la plata facturilor, fiind generatorul blocajelor în lanț din economia națională. Cele mai edificatoare sunt exemplele din sănătate și construcția de drumuri, unde plata furnizorilor de produse și servicii a întârziat chiar și peste doi ani, cu grave urmări pentru sănătatea populației și pentru infrastructura țării. Cu certitudine statul va fi mare absent de pe lista neagră instituită chiar de el.

Libertate cu... corset

Există numeroase procese deschise de agenții economici împotriva abuzurilor statului, în calitate de partener decontract. Cum va proceda cel acuzat față de aceștia, când vor dori să participe la alte licitații? Îi va pune pe lista neagră și îi va împiedica, astfel, să intre în competiție? Aceasta ar însemna că agenții economici sunt sancționați pentru că își exercită dreptul la justiție. Iar pe viitor, toți cei care lucrează cu statul se vor lăsa călcați în picioare, de teamă că li se va închide, cel puțin doi ani, accesul la licitații.

Măsura este contrară prevederii imperativă de la articolul 135 (2), litera a, din Constituția României, conform căreia: "Statul trebuie să asigure libertatea comerțului". Ce fel de liberate este aceasta, în care agenții economici se sufocă într-un corset normativ tot mai strâns? Guvernul ar trebui să recitească prevederile articolului nr. 9, din Legea Concurenței 21/1996 republicată și modificată prin OUG 121/2003, care sunt obligatorii și pentru el: "Sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, în special: să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agen-ților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor

legale; să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici."

v v v

Opinia generală a agenților economici pe care i-am contactat este că noua ordonanță de urgență este anticonstituțională, că prin inovațiile sale introduce arbitrariul și legiferează abuzul instituțiilor statului în domeniul achizițiilor publice. Unii dintre ei sunt hotărâți ca, imediat ce actul normativ va fi publicat în "Monitorul Oficial", să dea statul în judecată și să invoce excepția de neconstituționalitate.