În ediția de ieri a ziarului "Cuget Liber", am pus în evidență un fenomen paradoxal, în aparență. În ciuda faptului că a rămas fără flotă, România dispune, față de acum șapte ani, de un număr aproape dublu de navigatori. Din 2003 până în 2010, efectivul acestora a crescut de la circa 25.000 la 48.432 de persoane. Dintre aceștia, 47,35%, respectiv 22.931 sunt ofițeri.
- Publicitate -
În următorii ani, numărul ofițerilor maritimi și fluviali va continua să crească în ritm accelerat. Cifrele de școlarizare în învățământul superior marinăresc sunt cu adevărat impresionante. Pentru admiterea în anul școlar 2010 - 2011, la specialitatea inginerie navală și navigație, din cadrul Facultății de Marină Civilă a Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", sunt programate 245 de locuri cu taxă, dintre care 167 la zi și 78 la fără frecvență. La rândul ei, Universitatea Maritimă Constanța asigură 750 de locuri la admiterea în specialitatea inginerie navală și navigație, dintre care: 50 fără taxă, la zi, 350 cu taxă, la zi și 350 cu taxă, la fără frecvență.
Creșterea numărului de ofițeri de marină nu este unanim agreată în rândul oficialilor români din transporturile navale. Cu diferite prilejuri, în mod public, s-a exprimat opinia că România pregătește prea mulți navigatori și, ca urmare, ar trebui să reducă cifrele de școlarizare, mai ales cele finanțate de la bugetul de stat. O altă opinie - complementară celei dintâi - este că România n-ar trebui să școlarizeze, pe banii statului, ofițeri pentru flotele străine.
Cei ce se situează pe aceste poziții fac câteva greșeli fundamentale. Când susțin că școlarizăm prea mulți ofițeri nu precizează la ce se raportează. Dacă au în vedere cererea internă de ofițeri maritimi și fluviali, au mare dreptate. România are suficienți ofițeri și n-ar mai trebui să pregătească niciunul în următorii 20 de ani. Chiar ar trebui să desființeze facultățile de navigație.
În schimb, dacă ne raportăm la shipping-ului internațional, situația se schimbă radical. România este unul dintre principalii furnizori de ofițeri ai flotei mondiale, un exportator de competențe. Țara noastră și-a câștigat acest statut în primul rând pentru faptul că cererea de ofițeri pe plan mondial a fost mai mare decât oferta, chiar și în condițiile de criză econo-mică. Prognoza pentru anul 2011 arată că deficitul de ofițeri din shipping-ul internațional va fi de 30.000.
De altfel, încă din noiembrie 2008, Organizația Internațională a Muncii, Federația Internațională a Transporturilor - ITF și organizațiile patronale din shipping au lansat campania "Mergi pe mare", prin care se urmărește atragerea tinerilor în industria shipping-ului.
Faptul că învățământul superior marinăresc din țara noastră este cuplat în proporție de 100% la piața externă constituie un avantaj. Chiar dacă nu din primul an de la terminarea studiilor, absolvenții navigatori găsesc într-o proporție mai mare locuri de muncă în meseria dobândită, comparativ cu cei ce termină facultăți care școlarizează pentru piața internă (drept, economie, agronomie, jurnalism etc.) - susțin reprezentanții unor companii de crewing.
Adversarii creșterii numărului de ofițeri români pot invoca argumentul că țara noastră nu este singura care pregătește navigatori. Au dreptate! Diferența este că spre deosebire de români, prea puțini dintre absolvenții din țările Europei Occidentale merg pe mare, din cauză că salariile și condițiile de muncă de pe uscat sunt mai atractive.
Iată un exemplu: Antonio Parlato, președintele Institutului de Securitate din Sectorul Maritim al Italiei, a atras atenția asupra pericolului în care se află profesia de navigator în țara sa. Anual, din cei 1.500 de absolvenți ai învățământului superior marinăresc, doar 10% mai vor să se îmbarce.
În cazul absolvenților români, tocmai diferența mare dintre salarii de pe uscat, din țară, și cele din flotele străine îi împinge pe mare. Doar lipsa locurilor de practică, pentru efectuarea stagiilor de cadet, le barează accesul mai rapid și în număr mai mare pe piața shipping-ului internațional.
Nu pot fi de acord nici cu opinia că România n-ar trebui să școlarizeze pe banii statului ofițeri pentru flotele străine. În primul rând, școlarizarea nu se face pe banii statului, ci a contribuabililor, care plătesc taxe și impozite pentru ca odraslele lor să poată primi o calificare. În al doilea rând, după cum se constată din cifrele de școlarizare din acest an, doar 5% din locuri sunt finanțate de la bugetul statului, celelalte fiind cu taxă. Mai curând, ar trebui să ne întrebăm de ce sunt atât de puține locuri bugetate de stat.
În al treilea rând, câtă vreme statul nu își asumă nicio obligație privind finanțarea studiilor și asigurarea locurilor de muncă la terminarea lor, nu poate emite pretenții privind direcția pe care o urmează absolvenții.
Problema României nu este nu-mărul prea mare de navigatori școlarizați, ci calitatea pregătirii lor, mai ales din punct de vedere practic, aspect de care depinde accesul lor pe piață. Aceasta este chestiunea reală la care ar trebui să găsească soluții universitățile și autoritățile statului.
