Mișcarea sindicală din toate flotele lumii se confruntă cu aceeași problemă: cele mai multe necazuri le au navigatorii nesindicalizați. Aceasta este concluzia reuniunii de lucru desfășurată recent la sediul din Londra, al Federației Internaționale a Transportatorilor - ITF.
- Publicitate -
Colectori de plângeri
La discuții au participat șefii inspectoratelor ITF din mai multe țări, printre care și România. "Punctul de vedere al celor prezenți a fost acela că ITF și sindicatele membre sunt tratate de respectiva categorie de navigatori ca puncte de colectare a plângerilor. Aceștia, deși nu sunt membri de sindicat, cum dau de necaz apelează la ITF și la sindicatele naționale să-i salveze. O asemenea mentalitate, pe care o întâlnim peste tot în lume, le aduce mari deservicii în primul rând celor nesindicalizați. Ei sunt cei mai vulnerabili, pentru că nu beneficiază de avantajele solidarității și forței sindicale. Drept urmare, printre ei sunt cele mai multe victime ale incidentelor din shipping" – a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Adrian Mihălcioiu, inspec-torul ITF – România.
Care sunt avantajele sindicalizării? Printre acestea se numără: existența unui contract colectiv de muncă negociat în mod profesionist de sindicat, în care nu este omisă nicio clauză de protecție a navigatorului; asigurarea condițiilor de muncă și viață la bordul navei în conformitate cu respectivul contract; intervenția ITF și a sindicatului național în cazul nerespectării contractului individual și colectiv.
Modelul croat
Gradul de sindicalizare a perso-nalului navigant diferă de la o țară la alta. "În Ucraina dintr-un total de 70.000 de navigatori, doar 5.000 sunt membri de sindicat. De aceea navigatorii ucraineni se numără printre cei cu cele mai multe probleme. În Croația, dimpotrivă, nivelul este de 100%. Aceasta explică de ce navigatorii croați au printre cele mai mari salarii din lume și extrem de rar se întâmplă să aibă dificultăți. Situația cea mai gravă este a marinarilor arabi, pentru că în țările lor nu există sindicate.
În România, dintre cei 8.000 – 9.000 de ofițeri și brevetați aflați pe mare, peste 5.000 sunt membri ai Sindicatului Liber al Navigatorilor. În schimb, printre cele 10.000 – 12.000 de persoane îmbarcate în mod curent, din categoria personalului auxiliar, nu există membri de sindicat. SLN primește circa 200 de solicitări pe an pentru soluționarea unor situații grave, iar 90% vin din partea celor ce nu fac parte din organizație" – relatează Adrian Mihălcioiu.
O problemă
de mentalitate
Din ce motive atât de mulți navigatori nu se înscriu în sindicate, în ciuda beneficiilor pe care le prezintă sindicalizarea? Li se pare cotizația prea mare sau nu au fost informați despre rolul jucat de SLN și ITF în viața marinarilor?
"În cazul SLN, cotizația este foarte mică - afirmă liderul de sindicat. Pentru nebrevetați este de doar 70 de dolari pe an. În cazul ofițerilor, este ceva mai mare, 100 de dolari, iar pentru comandanți și șefi mecanici, de 150 de dolari. Spre comparație, în Marea Britanie, navigatorii cotizează cu 2% din salariul lunar.
În ceea ce privește comuni-carea SLN cu navigatorii, trebuie să spun că facem eforturi deosebite pentru informarea lor. Avem un site propriu, colaborăm cu mass-media locală și națională. De asemenea, informăm fiecare grupă de navigatori care participă la cursurile Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV).
Adevăratul motiv pentru care unii navigatori nu vor să intre în sindicat ține de o anume mentalitate. Ei cred că nu au nevoie de ceilalți, considerând că lor nu li se va întâmpla niciodată nimic."
Individualism
contra solidaritate
Mihălcioiu are dreptate. Refuzul sindicalizării, ca de altfel refuzul de a face parte din vreo organizație politică, civică, profesională, culturală sau de altă natură are rădăcini într-o anumită filosofie de viață. Reprezentanții acesteia consideră că pot trăi singuri pe pământ, că nu au nevoie de colaborarea și sprijinul celor din jur. De aceea nici nu vor să-i ajute, să fie solidari cu ei.
Aceasta este filosofia egoismu-lui, a individualismului, a gregaris-mului și pasivității. Ea este opusă celei a solidarității și coeziunii soci-ale, a implicării și activismului social.
Între cele două concepții are loc o confruntare la nivel planetar și, din păcate, constatăm că pre-tutindeni în lume individualismul câștigă tot mai mult teren. Pe toate meridianele lumii, spre exemplu, gradul de sindicalizare este în descreștere pe uscat și pe mare, participarea alegătorilor la vot este din ce în ce mai mică, iar forța comunităților și colectivităților este tot mai redusă.
Ce este de făcut? "ITF și sindi-catele navigatorilor din întreaga lume nu vor mai acorda sprijin marinarilor care nu sunt membrii lor. Nu ne interesează atât cotizația, cât implicarea oamenilor în problemele cu care se confruntă, în creșterea solidarității și forței structurilor sindicale de pe nave. Cei ce vor să beneficieze de avantajele sindicale, trebuie să lupte pentru ele, cot la cot cu ceilalți navigatori" – spune liderul de sindicat.
