Patronatul român a ieșit din faza copilăriei și începe să se maturizeze. Se manifestă tot mai mult ca o forță socială, cu un program bine definit, cu unitate de voință și acțiune, de care puterile statului trebuie să țină cont de acum înainte.
- Publicitate -
"Lăptăriile" tranziției
Timp de 18 ani, oamenii de afaceri români au fost tratați ca vaci de muls. De la țâța firmelor au supt și bugetele statului, și organele de control, și organizatorii licitațiilor pentru privatizări, vânzări de active și achiziții publice, și instituțiile care trebuie să emită autorizații, licențe, avize. Companiile private au alăptat cu donații pe față și pe sub mână sistemul politic. Fără banii lor, partidele politice n-ar putea ține în viață uriașa mașină de propagandă și n-ar avea vlagă în bătăliile electorale.
Paradoxul este că deși oamenii de afaceri au slujit, dintotdeauna, lupta pentru putere, nerecunoscătoare, Puterea s-a întors mereu împotriva lor. Guvernanții, indiferent care au fost, au reușit să dezbine mediul de afaceri, cu ajutorul sistemului clientelar. Ei au împărțit "vacile de muls" din economie, în două categorii: una privilegiată, furajată prioritar de la banul public și ocolită de instituțiile de control, de la care sug direct cei aflați la putere; alta dezavantajată și mult mai numeroasă, pe care o mulg bugetele statului.
Dezbină și stăpânește
Partidele politice au acționat mai curând în direcția dezbinării mediul de afaceri, decât pentru unitate și coeziune. Fiecare mare partid are clientela sa economică și structura proprie de oameni de afaceri. Fiecare dintre ele se străduiește să înregimenteze un număr mai mare de exponenți ai lumii banului și să-și aservească un număr cât mai mare de asociații patronale. Prin aceste acțiuni, politicienii au reușit să alimenteze orgoliile oamenilor de afaceri, încurajându-i să descopere mai curând ceea ce îi desparte, decât ceea ce îi unește.
Legislația tot mai restrictivă privind achizițiile publice, reforma justiției, atâta câtă este, lupta anticorupție, întărirea mecanis-melor de control ale societății civile, dar și statutul României de membru al Uniunii Europene, au făcut ca sistemul clientelar din economie să se simtă tot mai încorsetat. Pe de altă parte, a crescut importanța dialogului social. Și cum acesta are nevoie de structuri confederative pentru a funcționa, deci de unitate și coeziune, interesele comune ale mediului de afaceri încep să treacă înaintea celor clientelare și sectare.
Proba maturității
Organizațiile patronale au descoperit virtuțile și forța unității. Ele încep să înțeleagă că pot obține mai mult, dacă acționează împreună, că pot reprezenta o putere în stat.
"Trebuie să devenim rapid o forță, să putem negocia cu partidele care se pregătesc să intre la guvernare. Vom discuta la începutul lunii septembrie cu PSD, PD-L, PNL, probabil și cu UDMR. Vom pune pe masa partidelor o strategie de dezvoltare a economiei, pe care o vom negocia" - declara recent, la Constanța, Vasile Turcu, noul președinte al Confederației Patronale din Industria României CONPIROM. Prin aceste cuvinte, el exprima conștiința de sine la care a ajuns cea mai tânără clasă socială din țară, cea a exponenților capitalului privat.
Recentul demers public al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) probează același lucru. Organizația a adus în fața autorităților o serie de propuneri punctuale: impozitarea profiturilor excepționale ale companiilor din industria extractivă, care înregistrează câștiguri fabuloase numai din creșterea prețului la materii prime; impozitarea companiilor multinaționale, astfel încât să limiteze concurența fiscală pe care o fac acestea, prin exportul profiturilor în țările cu impozitarea cea mai avantajoasă din UE; impozitarea poluării și, în aceeași măsură, reducerea fiscalității aferente forței de muncă; revederea Codului Fiscal și a normelor de aplicare, în scopul eliminării textelor inutile și care generează confuzii și interpretări; menținerea cotei unice de impozitare la 16% pentru încă o perioadă de timp, după care nivelul acesteia ar putea fi rediscutat; reducerea cu 10% a cheltuielilor administrației centrale și locale prin informatizarea activității; publicarea Registrului fiscal care să conțină atât impozitele de natură fiscală, cât și cele parafiscale; descentralizarea sistemului de colectare a taxelor și impozitelor; creșterea operativității și reducerea corupției din sistemul public; modificarea Constituției astfel încât să se elimine disfuncționalitățile legate de autoritățile publice și autoritatea judecătorească, a potențialului conflictual în relația președinte - prim-ministru; reformularea articolului 44 din legea fundamentală referitor la dreptul de proprietate privată și redefinirea conceptului de cauză de utilitate publică, astfel încât să fie limitat la serviciile neprivatizate și neprivatizabile; separarea executivului de legislativ, astfel încât miniștri să nu mai fie și parlamentari.
Nu ratați ocazia!
După cum se constată, propunerile vizează interesul general, însănătoșirea climatului de afaceri, stimularea economiei și mai buna gestionare a banului public. Niciuna dintre ele nu urmărește scopuri clientelare.
Aceste măsuri vor fi abordate în discuțiile cu partidele parlamentare. Momentul ales este cât se poate de prielnic. Partidele se pregătesc de alegerile generale. Au nevoie de sprijin material și de voturi. Acum, patronatele își pot impune mai ușor voința, căci toți cei ce aspiră să ajungă la putere sunt abordabili, receptivi și gata să facă concesii. Este nevoie doar ca organizațiile patronale să acționeze ca o forță matură, care știe ce vrea. Capitaliștii români au ocazia să se manifeste, pentru prima oară, ca o clasă conștientă de puterea ei, capabilă să își impună voința în fața partidelor politice.
