Presa străină a anunțat la finele anului trecut nașterea registrului maritim internațional al României, care va fi gestionat de nou înființata companie privată "Romanian International Flag Administration" (RIFA).
- Publicitate -
Registrul a fost gândit ca o alternativă la pavilionul german, mult prea scump în condițiile actualei crize din shipping-ul mondial și prea inflexibil.
În prezent, din cele circa 3.800 de nave aflate în proprietatea germanilor, numai 480 arborează pavilionul lor național. Restul sunt înmatriculate sub pavilioane de complezență: Liberia, Insulele Marshall, Antigua și Barbuda. Registrele navale ieftine, susțin armatorii germani, le aduc economii de 250.000 - 300.000 de euro pe an și mult mai puțină birocrație.
RIFA are o conducere germană, asigurată de: consultantul financiar din domeniul shipping-ului, Albrecht Gundermann, și Jörg Molzahn, fost senior VP al registrului liberian LISCR, în Germania. Compania are birouri la Hamburg și București, iar activitatea sa operativă va începe în primul trimestru al anului 2013.
Albrecht Gundermann declara despre pavilionul internațional românesc că este un pavilion al Uniunii Europene, care va respecta cerințele de bază ale UE privind ajutoarele de stat și care va fi atractiv pentru armatori, din punct de vedere al ofertei financiare. Noul registru se va baza pe principiul: taxe mici, dar de la cât mai multe nave.
"Armatorii germani au nevoie urgent de un pavilion european pentru navele lor. Am primit deja circa 300 de solicitări pentru reînmatricularea în registrul nostru, cu șase săptămâni înainte de demararea operațiunilor" - afirma Gundermann.
Proprietari de nave germani sunt sub presiunea respectării reglementărilor UE, care impun ca 60% din flota comunitară să fie înmatriculată sub pavilion european.
Site-ul oficial al RIFA a anunțat că patru cunoscuți armatori germani "Leonhardt & Blumberg", "Peter Dohle", "Carsten Rehder" și "Hamburger Lloyd" își aduc navele sub pavilionul românesc.
Avantajele adoptării pavilionului internațional al României, conform RIFA, sunt următoarele:
- înregistrarea on-line;
- eliberarea de certificate electronice (cele pe suport hârtie pot fi eliberate la cerere);
- rezervarea numelui navei este gratuită;
- se aplică o singură taxă care acoperă toate cheltuielile (reînnoire de certificate, eliberarea certificatelor de schimbare a numelui navei, licența pentru stația radio, documentele echipajelor, inspecții anuale privind siguranța navigației și altele).
Cât de mică este taxa anuală? Din păcate, nu vă putem informa. Cotațiile sunt comunicate doar companiilor interesate. Normal - spunem noi -, fiind vorba de pavilionul unui stat și de banii publici, ar trebuie să existe transparență deplină în această privință.
RIFA impune câteva restricții la înmatricularea navelor comerciale și de pasageri sub pavilionul internațional român. Acestea trebuie să aibă minimum 500 tone registru brut și vechimea maximă de 15 ani. Navele care depășesc această vârstă, vor fi supuse unei investigații speciale de pre-înregistrare, care poate fi taxată suplimentar. Nu sunt acceptate navele tanc fără dublu bordaj, navele de pescuit, yacht-urile și navele de plăcere.
În ciuda faptului că lucrurile sunt atât de avansate, pe site-ul Autorității Navale Române nu se găsește nicio informație privind registrul internațional și RIFA, de parcă acestea n-ar exista.
La secțiunea "înmatriculări nave", care ar trebuit să găzduiască și informațiile privind dreptul de abordare a pavilionului internațional al României, suspendarea și retragerea acestui drept, nu se face nici măcar o aluzie la acest subiect. Numele companiei RIFA nu apare nici măcar în lista operatorilor economici ce desfășoară activitate de transport și sunt autorizați de ANR.
Ce să înțelegem din toate acestea? Că, în practică, ANR nu are nici în clin nici în mânecă cu registrul internațional al României și cu RIFA? Legal, ar trebui să aibă.
Un alt amănunt care ne-a atras atenție este acela că site-ul RIFA nu face nicio referire la condițiile pe care le-a pus Sindicatul Liber al Navigatorilor, încă de la primele discuții privind înființarea pavilionului internațional, respectiv: îmbarcarea cu prioritate a navigatorilor români; obligativitatea acceptării, la cererea instituțiilor de învățământ marinăresc din țara noastră, a minimum un cadet pe compartiment, pe fiecare navă.
România are nevoie un pavilion internațional, care să atragă cât mai multe nave, așa cum și armatorii germani și-l doresc. Dar lucrurile trebuie să fie avantajoase și pe deplin transparente pentru toată lumea.
Dacă flotele străine vor un registru naval ieftin și fără birocrație, să-l oferim! Dar trebuie să aibă și România un câștig din această afacere: un venit cât de mic, care să intre la bugetul statului și, mai ales, locuri de practică pentru cadeți și contracte de îmbarcare pentru navigatori. Dacă aceste avantaje minimale nu sunt asigurate, la ce îi folosește României pavilionul internațional? Doar să le asigure armatorilor germani oaza de fiscalitate pe care țara lor nu vrea să le-o ofere?
