Numai Dumnezeu știe cât de mult va întinde Rusia coarda. "Țarul" Vladimir Putin are o întreagă strategie, cu numeroase scenarii viclene, de refacere a imperiului sovietic și de blocare a expansiunii Uniunii Europene spre Răsărit.
- Publicitate -
Lucrează de mulți ani la ea. A profitat de foamea de energie a Europei pentru a o face dependentă de petrolul și gazul rusesc și a-i slăbi capacitatea de reacție. A speculat tensiunile interetnice și slăbiciunile fostelor republici sovietice, pentru a-și mări influența politică și economică asupra lor. S-a folosit de forța armelor pentru a ocupa enclave în jurul Mării Negre și a crea focare de per-manente conflicte.
Criza georgiană din 2008 a fost doar o repetiție pentru cea din 2014, din Crimeea. Atunci, Polonia și țările baltice au cerut să i se impună Rusiei embargoul economic, dar Uniunea Europeană n-a avut curaj să reacționeze dur. Și-ar fi tăiat singură craca de sub picioare. Rusia este cel de-al treilea mare partener al său în schimburile comerciale și principal furnizor de hidrocarburi pentru multe dintre statele comunitare, în frunte cu Germania.
UE nu a învățat din acea lecție și, din 2008 până în 2014, n-a făcut nimic pentru a-și reduce dependența față de Rusia. Criza din Crimeea a găsit-o într-o poziție chiar mai slabă față de Moscova decât în urmă cu șase ani.
Măsurile de interzicere a accesului unor demnitari și oameni de afaceri ruși, din anturajul "țarului", în spațiul comunitar și de înghețare a activelor lor au stârnit hohote de râs la Kremlin. Ele reprezintă o nouă dovadă a slăbiciunii UE.
În ultima clipă, Bruxelles-ul a înțeles să reacționeze altfel, să facă exact ceea ce Rusia, cu ajutorul fostului președinte ucrainean, Ianukovici, a vrut să împiedice. Astfel că, pe data de 21 martie 2014, Uniunea Europeană a semnat acordul de asociere cu Ucraina.
Ce se va întâmpla în continuare? Cum va răspunde Rusia? Se va mulțumi cu anexarea Crimeei sau va ataca și alte ținuturi din Ucraina, riscând un conflict militar cu un stat asociat al UE? Într-o astfel de eventualitate, cum vor reacționa UE și SUA? Vor trece la următorul pas, al sancțiunilor economice?
De pe acum, starea de incertitudine și-a pus amprenta asupra piețelor din zona Mării Negre. Surse din sistemul bancar au declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber" că s-a ajuns la un impas în creditarea schimburilor comerciale cu Federația Rusă. Statul nu riscă să se expună, garantând exporturile mărfurilor românești pe piața rusă.
În schimb, importurile de hidrocarburi din Rusia continuă. Vineri, 21 martie, se afla la descărcare, în portul Constanța, nava "Japetus" (pavilion Rusia), cu 5.250 tone de păcură. Și-au anunțat sosirea, în porturile Constanța și Midia, navele: "Baltiyskiy 111" (pavilion Rusia) - care descarcă 2.000 tone de sodă, în tanzit; "Ivan" (pavilion Comore) - cu 5.000 tone de laminate din Rusia; "Sormovskiy 3068" (pavilion Rusia) - care încarcă 2.500 tone de șrot; "Alatau" (Insulele Marshal) - cu 80.000 tone de țiței rusesc; "Pserimos" (pavilion Libia) - cu 145.000 tone de țiței din Rusia.
În curând, se deschide sezonul de croaziere pe mare. Pentru navele de pasageri care au programate escale în porturile Yalta și Odessa, încă de anul trecut, a apărut o problemă. Prin anexarea Crimeei, acestea au trecut sub controlul Federației Ruse.
Organizarea vizitelor în zonele de ocupație, în care patrulează tancurile pe străzi, nu face parte din politica companiilor de croa-zieră. Cele mai multe nu și-au revizuit, încă, programul, dar cu certitudine o vor face curând. Anularea unora dintre voiajuri sau escale ar putea afecta și portul Constanța.
Potrivit "USA Today", compania Windstar Cruises lucrează la modificarea programului de vizite din zona Mării Negre, căutând alternative la escalele din Ucraina, iar "Agerpres" a anunțat că navele ucrainene care aveau programate croazierele pe Dunăre, în Deltă și pe Marea Neagră, în lunile aprilie și mai, și-au anulat sosirile.
În urmă cu câteva zile, gigantul anglo-olandez Shell informa opinia publică despre stoparea negocierilor cu autoritățile ucrainene, care vizau exploatarea gazelor naturale dintr-un zăcământ situat în nord-vestul Mării Negre.
