În ultimii 23 de ani, statul român a demonstrat că se pricepe cel mai bine la două lucruri: să-i buzunărească pe bieții contribuabili și să cheltuiască fără rost resursele națiunii. În schimb, nu le are deloc cu buna administrare și eficiența.
- Publicitate -
Cele mai multe dintre companiile aflate sub controlul său cheltuiesc mai mult decât produc și sunt coapte de datorii. Cauza principală a crizei unităților din sectorul de stat este arhicunoscută: lipsa managemen-tului profesionist. De peste două decenii, sunt conduse politic.
În companiile de stat, carnetul de partid primează în fața competenței manageriale. Conducătorii profesio-niști sunt excepția care confirmă regula.
Deși România a introdus mecanismele și relațiile de piață în economie, sectorul său de stat continuă să se comporte după regulile economiei de comandă. Multe dintre companiile statului ignoră legile obiective ale pieții: nu le interesează raportul dintre cerere și ofertă, productivitate și rentabilitate. Pro-ducția indiferent de cost și de prețul de desfacere reprezintă un scop în sine.
Unitățile de stat ineficiente s-au hrănit multă vreme cu subvenții provenite din taxele și impozitele achitate de contribuabili. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, robinetul ajutoarelor de stat a fost închis, iar recesiunea din anii 2009 - 2012 n-a făcut decât să sporească și mai mult declinul com-paniilor de stat aflate în stare critică.
Sub presiunea creditorilor interna-ționali, guvernele Boc, Ungureanu și Ponta I s-au angajat să restructureze unitățile neprofitabile, să înlocuiască managementul politic cu cel pro-fesionist și să facă privatizări.
Niciunul dintre ele nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate. Printr-un simulacru de selecție profesională, managementul politic a fost înlocuit tot cu unul politic. Privatizarea Oltchim a fost ratată, iar a CFR Marfă, suspendată. Vânzarea pe Bursa de Valori București a unor pachete deținute de statul român la societățile listate sau care urmează a fi listate s-a împotmolit. Este vorba de pachetele de acțiuni de la Tarom (20%), Transgaz (15%), Romgaz (15%), Hidroelectrica (10%), Nuclearelectrica (10%). Pentru ele au fost elaborate prospectele prelimi-nare, dat nu a fost anunțată perioada de vânzare. Excepția o reprezintă Transelectrica. Un pachet de acțiuni de 15% a fost vândut în 2012, la prețul de 37,6 milioane euro.
Cu delegația FMI pe cap, miniștrii Cabinetului Ponta II se angajează să facă tot ce nu s-a făcut până în prezent: privatizări cu investitori strategici, vânzare de acțiuni pe bursă, introducerea managementului profesionist, concedieri în unitățile cu pierderi, eficientizare. Promisiuni peste promisiuni! Va fi cu adevărat o minune, dacă se vor ține de cuvânt.