Rețeaua de termoficare a Constanței cere să fie scoasă la pensie

Ieri dimineață, mă aflam pe bulevardul 1 Decembrie 1918, vizavi de hipermarket-ul Kaufland, când m-am auzit strigat:

- Ziaristule, stai o clipă! Am ceva să-ți spun!

Am întors capul și, cu uimire, am constatat că, de pe fundul unei gropi proaspăt săpate de lucrătorii companiei Electrocentrale Constanța, mi se adresa conducta de distribuție a agentului termic. Biata de ea, era varză; scotea aburi printr-o sumedenie de pori.

- Ziaristule, te implor, scrie la gazetă că îmi cer pensionarea. Am fost în slujba orașului mai bine de 40 de ani și m-au ajuns bătrânețile. Sunt depășită fizic și moral. Nu mai rezist la presiune. Una, două, cedez. Bieții muncitori încearcă să mă cârpească, dar în zadar. Mă sudează într-un loc, pleznesc imediat într-altul. Uite, în decurs de numai o lună, pe tronsonul dintre șoseaua I.C. Brătianu și strada București am cedat în patru locuri. Echipa de reparații a înnebunit căutând găurile. Nu mai prididește cu săpatul, sudatul și astupatul gropilor. Ani de zile, cei de la Electrocentrale m-au cîrpit și s-au ales doar cu pagubele. Nu mai sunt în stare să transport agentul termic fără pierderi uriașe, iar reparațiile costă al naibii de scump. Mă sperie gândul că aceste costuri uriașe și inutile sunt suportate de populație și agenții economici beneficiari. Ei s-au speriat și mai tare decât mine. De aceea au început să se debranșeze. Ziaristule, dacă nu sunt înlocuită rapid cu o conductă mai tânără, pe mine mă mănâncă rugina, iar pe Electrocentrale Constanța, falimentul.

La despărțire, i-am promis bietei conducte că voi transmite mesajul. În timp ce mă îndreptam spre redacție, am văzut nori groși de aburi fierbinți ridicându-se spre cer și atunci am înțeles care este adevărata cauză a încălzirii globale și a topirii ghețarilor.