În angrenajul economiei, motorul prețurilor a luat-o razna. Scumpirile de toamnă se țin lanț. În loc să numărăm bobocii, socotim procentele adăugate la rata inflației. Toate ne-au mers prost anul ăsta. Seceta a cocârjat agricultura, care abia se mai ține pe picioare. Consumul național e dependent cronic de importuri, ca un drogat. Iar industriile, sectorul construcțiilor și serviciile au criză de forță de muncă.
Când prețurile cresc, puterea de cumpărare a populației scade. Atunci, în angrenaj, se pune în mișcare mecanismul de compensare și sporește presiunea salarială. Intră în funcțiune resortul sindical, care apasă pe cel patronal, pentru a obține majorarea veniturilor.
Săptămâna trecută, s-a produs declicul în mecanism și, la propunerea patronatelor s-a reunit comisia de negociere. La masa verde, s-au așezat, de o parte, reprezentanții marilor confederații sindicale: CNSLR – Frăția, Blocul Național Sindical, Confederația Sindicatelor Democratice din România, "Meridian" și Cartel "Alfa". De cealaltă parte, organizațiile patronale reprezentative la nivel național. "Întrunirea are loc în cadrul negocierilor anuale privind salariul minim pe economie, timpul de lucru și condițiile de muncă prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat în perioada 2007 – 2010" - afirmă Valentin Mocanu – secretar general adjunct al CNSLR – Frăția.
La prima rundă a negocierilor, sindicatele au anunțat că solicită creșterea salariului minim pe economie la 700 lei. În România, acesta are două valori, iar fiecare este cu legea ei. Una este de 390 lei și a fost stabilită de guvern. Cealaltă, de 440 lei, a fost negociată de sindicate și patronate și este reglementată de contractul colectiv de muncă la nivel național. Salariului minim este piatra de fundament a sistemului salarial. El reprezintă baza de calcul a celorlalte salarii, iar majorarea lui antrenează creșteri la toate nivelurile.
Ce valoare a salariului minim va ieși din mecanismul negocierilor? Ghicitoarea este mult prea grea. Dar se poate afirma că sindicatele au numeroase argumente pentru a susține nivelul de 700 lei. Iar cel mai important - necesitatea stopării migrației externe a forței de muncă - vizează mai curând interesele companiilor.
Sindicatele presează patronatele să abandoneze politica salariilor mici. Aceasta a făcut carieră în România, a atras ceva investitori, dar, în cele din urmă, a dus economia într-o fundătură. Pierderile uriașe de lucrători calificați, plecați să muncească peste graniță, reprezintă un preț mult prea mare. Desigur, unele firme vor argumenta că nu pot susține creșterile salariale cerute de sindicate. Dar cine spune că angajatorii ce nu pot asigura salarii decente mai trebuie să țină taraba deschisă și să consume forța de muncă a economiei?
- Publicitate -
În angrenajul economiei, motorul prețurilor a luat-o razna. Scumpirile de toamnă se țin lanț. În loc să numărăm bobocii, socotim procentele adăugate la rata inflației. Toate ne-au mers prost anul ăsta. Seceta a cocârjat agricultura, care abia se mai ține pe picioare. Consumul național e dependent cronic de importuri, ca un drogat. Iar industriile, sectorul construcțiilor și serviciile au criză de forță de muncă.
Când prețurile cresc, puterea de cumpărare a populației scade. Atunci, în angrenaj, se pune în mișcare mecanismul de compensare și sporește presiunea salarială. Intră în funcțiune resortul sindical, care apasă pe cel patronal, pentru a obține majorarea veniturilor.
Săptămâna trecută, s-a produs declicul în mecanism și, la propunerea patronatelor s-a reunit comisia de negociere. La masa verde, s-au așezat, de o parte, reprezentanții marilor confederații sindicale: CNSLR – Frăția, Blocul Național Sindical, Confederația Sindicatelor Democratice din România, "Meridian" și Cartel "Alfa". De cealaltă parte, organizațiile patronale reprezentative la nivel național. "Întrunirea are loc în cadrul negocierilor anuale privind salariul minim pe economie, timpul de lucru și condițiile de muncă prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat în perioada 2007 – 2010" - afirmă Valentin Mocanu – secretar general adjunct al CNSLR – Frăția.
La prima rundă a negocierilor, sindicatele au anunțat că solicită creșterea salariului minim pe economie la 700 lei. În România, acesta are două valori, iar fiecare este cu legea ei. Una este de 390 lei și a fost stabilită de guvern. Cealaltă, de 440 lei, a fost negociată de sindicate și patronate și este reglementată de contractul colectiv de muncă la nivel național. Salariului minim este piatra de fundament a sistemului salarial. El reprezintă baza de calcul a celorlalte salarii, iar majorarea lui antrenează creșteri la toate nivelurile.
Ce valoare a salariului minim va ieși din mecanismul negocierilor? Ghicitoarea este mult prea grea. Dar se poate afirma că sindicatele au numeroase argumente pentru a susține nivelul de 700 lei. Iar cel mai important - necesitatea stopării migrației externe a forței de muncă - vizează mai curând interesele companiilor.
Sindicatele presează patronatele să abandoneze politica salariilor mici. Aceasta a făcut carieră în România, a atras ceva investitori, dar, în cele din urmă, a dus economia într-o fundătură. Pierderile uriașe de lucrători calificați, plecați să muncească peste graniță, reprezintă un preț mult prea mare. Desigur, unele firme vor argumenta că nu pot susține creșterile salariale cerute de sindicate. Dar cine spune că angajatorii ce nu pot asigura salarii decente mai trebuie să țină taraba deschisă și să consume forța de muncă a economiei?
