Potrivit publicației "Referans Gazetesi", încă din anii ´90, Turcia s-a angajat într-o intensă bătălie diplomatică cu Rusia, în privința utilizării strâmtorile turcești. Mărul discordiei îl reprezintă utilizarea strâmtorilor turcești de către unul dintre cei mai importanți exporta-tori de petrol și gaze naturale din lume.
- Publicitate -
Catastrofa navei "Independența"
Oficialitățile turcești susțin că traficul petrolier prin strâmtoarea Bosfor este tot mai periculos pe zi ce trece. Statisticile Organizației Maritime a Turciei arată că, dacă în 2007, peste 10.000 de tancuri cu petrol și alte mărfuri periculoase au trecut prin Bosfor și Dardanele, numărul lor a ajuns la 18.866, în 2009.
Potrivit altor referințe citate de Wikipedia, strâmtorile turcești sunt tranzitate de nave care transportă 120 de milioane de barili de țiței pe an, cantitatea urmând să crească la peste 250 de milioane de barili pe an, în următorul deceniu.
Odată cu intensificarea traficului petrolier, crește riscul de accidente navale, care s-ar putea solda cu catastrofe ecologice și ar putea pune în pericol viața locuitorilor din Istanbul. În urma câtorva accidente majore în care au fost implicate tancurile petroliere, a crescut îngrijorarea celor 12 milioane de locuitori din Istanbul, susțin oficialitățile turcești, citate de "Referans Gazetesi". Ele reamintesc, de fiecare dată, cazul navei românești "Independența", din 1979. Aceasta transporta 94.000 tone de țiței, pe care îl încărcase la Es Sider. La sud de intrarea în strâmtorile turcești, tancul petrolier a fost lovit de cargoul grecesc "Evriali". Coliziunea a fost urmată de o explozie care a băgat în sperieți populația din Istanbul.
În flăcări, "Independența" a ajuns în derivă la jumătate de milă de portul Haydarpașa. 43 dintre cei 46 de membri ai echipajului și-au pierdut viața. Flota militară turcă a încercat, fără succes, să stingă focul. Traficul prin strâmtori a fost interzis timp de câteva săptămâni, iar efectele asupra mediului au durat ani de zile.
Chiar dacă nu au mai fost de asemenea proporții, accidentele navale au continuat să apară. Potrivit publicației turcești, în 2009, au fost consemnate 67 de accidente în apropierea Istanbulului, în care au murit opt oameni și au dispărut alți patru. Alte 22 de accidente, soldate cu două decese, au avut loc lângă Çanakkale. "Referans Gazetesi" nu precizează dacă accidentele se referă la tancuri petroliere.
Încurcate sunt căile… petrolului
Traficul de hidrocarburi prin strâmtorile turcești crește pe măsură ce se intensifică exploatarea resurselor de petrol și de gaze din ținuturile caspice. Pentru a proteja strâmtoarea Bosfor, guvernul turc încearcă să convingă companiile care transportă petrol să folosească oleoductul Samsun-Ceyhan.
Conducta, cu o capacitate de 1,5 milioane de barili pe zi și lungimea de 550 kilometri, leagă Marea Neagră cu Mediterana și asigură o rută de evitare a strâmtorilor, pentru petrolul din Rusia și Kazakhstan, susține Turcia.
Construcția ei este realizată de un consorțiu format din firma italiană ENI și Çalýk Group, din Turcia. În octombrie 2009, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Milano, Italia, Rusia și Turcia au semnat un acord prin care se agreează participarea Rusiei la investiție. În același cadru s-a semnat memorandumul prin care companiile rusești Transneft și Rosneft sunt incluse în proiect.
Se pare că Rusia și-a cam schimbat planurile, din moment ce ministerul turc de externe încearcă să convingă transportatorii să folosească conducta, care se apropie de finalizare. Oficialitățile turcești susțin că vor încerca să găsească o formulă pentru a le încuraja în această direcție. Se argu-mentează că transportul țițeiului pe conductă este mai sigur și, drept urmare, mai economic. La un preț de 75 - 80 de dolari al barilului de petrol, un tarif de 1 - 1,5 dolari pe baril, pentru transportul prin conductă reprezintă nimica toată pentru o companie, spun oficialitățile turcești. Ele aduc și un alt argument în favoarea utilizării transportului pe conductă: chiar dacă au liberă trecere prin strâmtori, tancurile petroliere trebuie să aștepte în medie 6 zile pentru a le traversa, perioadă care poate ajunge la 42 de zile pe timp de iarnă.
Prin gura subsecretarului de stat Hakký Akil, Turcia a avertizat că: "Traficul petrolierelor prin strâmtori va lua sfârșit într-o zi, chiar dacă va mai fi sau nu vreun accident." Oare momentul ales va coincide cu ziua intrării în exploatare a oleoductului Samsun-Ceyhan?
"Referans Gazetesi" susține că Rusia a respins ferm intențiile Turciei, argumentând că, în confor-mitate cu Tratatul de la Motreaux, din 1936, această țară nu poate bloca dreptul de liberă trecere al navelor civile prin strâmtori.
Bătălie nouă într-un război vechi
Ceea ce se întâmplă acum este doar un episod dintr-un război mai vechi privind controlul traficului de mărfuri prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. În iulie 2000, mineralierului "SG Enterprise", care se îndrepta spre portul Constanța, i
s-a interzis accesul în Marea Neagră, timp de 20 de zile, de către Căpitănia portului Istanbul, pe motiv că nava era mai lungă decât limita de 304 metri, stipulată în regulamentul turcesc. După declanșarea unui adevărat scandal internațional, nava a primit avizul de a trece prin strâmtori. Tranzitarea s-a făcut după depunerea unei garanții de un milion de dolari, cu patru remorchere, o navă de stins incendii și o pilotină în asistență, la Dardanele, și o flotilă identică la trecerea prin Bosfor. Toată "distracția" a costat circa 200.000 dolari.
Atunci, cotidianul "Cuget Liber" a luat atitudine, protestând împotriva încălcării Convenției Internaționale de la Montreaux, privind libera circulație prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Într-unul din articolele dedicate scandalului scriam: "Pentru Turcia, convențiile internaționale au o relevanță prea mică, din moment ce prin ordinul unui secretar de stat de la Ministerul Transporturilor, începând din 1998 a fost limitat accesul prin strâmtori al navelor mai lungi de 312 m. Se pare că respectiva decizie face parte dintr-o politică nedeclarată a Ankarei de a limita accesul marilor tancuri petroliere spre porturile rusești și ucrainene, în dorința de a controla rutele țițeiului caspic. Cu cât tancurile petroliere care pătrund în Marea Neagră sunt mai mici, cu atât transportul țițeiului prin conducta care va traversa Turcia va deveni mai interesant."
