// Garda Financiară Constanța se declară neputincioasă să stăpânească mica și marea evaziune cu 45 de oameni
- Publicitate -
De cum am intrat în biroul lui Cristian Radu, comisarul șef al Gărzii Financiare Constanța, l-am luat direct: "Domnule, toată lumea - guvern, patronate, sindicate - arată cu degetul spre economia subterană. Se spune că ar fi urcat la 40% din PIB. Din vina ei suferă bugetul, suferă atâta amar de oameni, o țară întreagă. Ce face Garda Financiară?"
Zone de risc evazionist
Cu certitudine că șeful comisarilor constănțeni s-a antrenat din greu, răspunzând și altora care i-au pus întrebarea asta, căci a parat precum Rafael Nadal într-o finală cu Roger Federer: "Procentul de 40% din PIB este o exagerare. Evaziunea fiscală nu poate fi cuantificată. Dacă ar fi ar așa, ar însemna că știm unde se află cu exactitate. Am putea-o izola și elimina. Din ceea ce am observat noi, Garda Financiară, începând cam din 2009, evaziunea fiscală este ușor mai ridicată decât în anii precedenți. Dar nu este 40%. Nu are cum să ajungă acolo. Este exclus."
Nu sunt de acord cu el. Știu foarte bine că există metode științifice, atât economice, cât și sociologice, pentru evaluarea indirectă a dimensiunii economiei subterane și evaziunii fiscale. Este drept, estimările sunt statistice, dar Banca Mondială, FMI, UE și instituțiile din sistemul financiar internațional recurg în mod sistematic la ele și le-au folosit și în cazul României.
Nu era, însă, momentul să intru în discuții teoretice pe această chestiune, așa că am schimbat direcția. Mi-am exprimat curiozitatea: "Există, probabil, zone de risc, în care cazurile de evaziune sunt mai frecvente. Care anume?"
Am simțit că i-am ridicat comisa-rului șef mingea la fileu, că aceasta era întrebarea pe care o aștepta. A răspuns scurt, militărește, enumerând zonele respective: "Cerealele, produsele accizate - cele energetice, mai ales motorina, alcoolul și tutunul."
Știm, dar nu putem dovedi!
Nu-mi spunea o noutate așa că l-am direcționat spre un alt domeniu de interes: "Ce facem cu mica evaziune (respectiv cu sutele de mii de IMM-uri și de precupeți din piețe, care nu taie chitanțe fiscale și facturi, care țin casele de marcat pe post de bibelouri)?"
În acel moment, comisarul șef s-a dezlănțuit, precum Ilie Năstase în vremurile lui de glorie: "Mica evaziune a existat dintotdeauna și poate fi îngrădită doar legislativ. Și cea mică, și cea mare trebuie îngrădite prin lege. Este foarte greu ca un număr de 45 de comisari să alerge după 60.000 de IMM-uri. Nu cred că activitatea Gărzii Financiare trebuie să se rezume la misiuni de genul următor: comisarii să meargă pe teren, la covrigăria din colț, să numere câți covrigi s-au vândut sau să meargă în Mamaia, la o terasă, să numere micii și gogoșile. Nu acesta este rolul Gărzii. Aici este necesar impozitul forfetar. Este mai simplu și ușor de urmărit. Micul comerciant poate vinde cât vrea, dar știe că are de plătit o anumită taxă.
Să luăm cazul Mamaia. Acolo nu se face comerț de calitate. Statul român nu câștigă absolut nimic de pe urma lui. Vă spun chiar din exemplele pe care le avem, plecând chiar de la închirierea tarabelor. Fiecare are o relație, un prieten la primărie și trântește repede o tarabă în Satul de Vacanță. Se duce, apoi, repede, în Dorally sau la Dragonul Roșu, în București. Cumpără trei-patru mărgele, le pune pe tarabă în Mamaia și le vinde. Statul român nu încasează nici măcar o taxă de la acești comercianți.
Puteți lua statisticile din anii precedenți și vedeți că așa este. Deunăzi, m-am uitat pe o statistică, împreună cu Bogdan Huțucă, directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța. Din ea rezulta că majoritatea firmelor care activează pe litoral sunt cu pierderi sau cu profit foarte mic. Deci, statutul român nu încasează mai nimic de pe urma turismului de pe litoral. Hotelurile mari, pe care le știm toți, sunt pe pierdere.
Terasele din Mamaia se închiriază pe sume modice, în acte: 2.000 până la 5.000 de euro. În realitate, închirierea se face la 30.000 - 50.000 de euro. Se lucrează cu bani negri, pe care este foarte greu să-i descoperim. Din informațiile primite, știm că asta-i practica, dar nu avem cum să dovedim.
Pe litoral, toți sunt pe pierderi, dar vedem că deschid un nou hotel, alte camere, încă patru tarabe, încă trei terase, încă cinci magazine.
Dacă acești comercianți dau 30.000 - 50.000 de euro la negru, trebuie să-și scoată cheltuielile tot la negru și să le rămână și lor ceva.
Cu 45 de comisari nu putem să facem ordine. Este necesar im-pozitul forfetar. Doar așa statul român va încasa și se va putea baza pe anumite venituri în anul următor. Agentul economic care este cu adevărat pe pierderi va trebui să închidă afacerea. Numai legislativ se poate elimina mica și chiar marea evaziune. Se lucrează la proiectul privind impozitul forfetar, dar nu se poate aplica în acest an. Sperăm ca în anul viitor."
După "canonada" aceasta, eu m-am declarat învins. Nu și economia subterană.
