Ideea acestui foileton mi-a fost sugerată de patronul unei companii de materiale
- Publicitate -
de construcții din zona industrială a Constanței. Omul se jură că din cauza podurilor "de la IPMC" și "de la butelii" și-a distrus o flotilă de autovehicule și a ajuns falit. În urma anchetei făcute la fața locului, i-am dat dreptate
O mărturie prețioasă
Faima celor douăzeci și patru de poduri de peste Tamisa a pălit în fața a două poduri din Constanța. A recunoscut-o chiar un pescar amator din Londra, după ce a băut o litră de țuică de prună primită în dar, din România. Avem toate motivele să-l credem, căci țuica noastră este supranumită "serul adevărului", tocmai pentru că îi împinge spre prăpastia sincerității totale chiar și pe mincinoșii calificați. De altfel, Consiliul de Securitate al ONU o recomandă, în loc de whisky și vodcă, la mesele unde se negociază pacea și prietenia între popoare. Datorită țuicii de prună, cel de-al III-lea Război Mondial n-a mai avut loc - lucru consemnat și în cărțile de istorie de clasa a V-a.
Adevăruri perimate
După cum se știe, de la facerea lumii și până astăzi, podurile naturale și artificiale, fie că sunt pietonale, rutiere, feroviare sau de flori au știut să facă un singur lucru: să unească două părți de uscat, care din te miri ce motive sunt despărțite. O specializare atât de îngustă este o dovadă de prostie, dar cine spune că toate creațiile omenirii sunt rodul exclusiv al inteligenței?
Societatea este atât de convinsă că ăsta-i adevărul absolut în materie de poduri, încât le-a băgat în cap stupizenia asta chiar și celor ce învață, în facultăți, cum să le construiască.
Eu sunt gata să recunosc că fără cele două poduri din Constanța, lumea ar fi fost condamnată la veșnică ignoranță. Ele demonstrează că podurile pot face și altceva decât am fost învățați să credem.
Spre Destinația de Apoi
Deunăzi, un camion gonea spre zona industrială a Constanței. Când s-o apuce pe la podul "de la IPMC", un popă i s-a pus stavilă în cale.
- Fiule - s-a adresat, el, șoferului - nu poți trece mai departe fără să te spovedești. Am sfânta misiune să-ți dau ultima împărtășanie. Așa a decis primăria!
- Dacă e musai, hai s-o facem repede, căci sunt în întârziere! - a spus șoferul și a scos portofelul.
Abia ce a terminat popa cu miruitul și număratul banilor, că a răsărit un cioclu.
- Să-ți iau măsura! Așa, băiete: 178 pe 70. Cum îl vrei: din esență tare sau moale? Să știi că avem și mahon.
- Despre ce vorbiți, domnule? Și vă rog, nu mă mai tutuiți, că nu sunt mort!
- Ehe, asta nu se știe! Acum, că ești spovedit, trebuie să achiți coșciugul. Nu eu, primăria a stabilit regula asta!
Șoferul a dus mâna la portofel.
- Stai așa! Loc de veci ai?
Ca o barieră, în fața camionului se proțăpise chiar administratorul Cimitirului "Central".
- Dacă nu, trebuie să-l achiți pe dată!. Adăugăm monumentul, serviciul funerar, parastasul, pomenile, groparii... Ți-am tăiat, deja, factura și chitanța! Hai mai repede cu banii, că încurci circulația! Uite ce coadă s-a format în urma ta!
Abia după ce își goli portofelul, camionagiul obținu libera trecere. Omul își făcu o cruce largă și demară.
Așteptarea celor de la coadă dură doar trei minute. Auziră o bufnitură groaznică, zgomot de fiare contorsionate și un cor de îngeri. Pe cerul albastru apărură sufletele șoferului și camionului. Accelerau spre Destinația de Apoi.
- Acolo unde nu-i durere, nici întristare, nici suspin...Veeeeșnică pomeniiire, veeeșnica luuui pomeniiiire! Gata, ajunge, altul la rând! Spovedește-teee fiuleee! - se auzi vocea preotului de serviciu.
N-ai barcă?
Cu podul "de la butelii" - fie-i numele pomenit în geografia patriei! - lucrurile stau cu totul altfel. Covorul său asfaltic este mai zbuciumat decât Marea Neagră pe o furtună de gradul 7. Drept urmare, începând chiar de azi a fost dat în grija Autorității Navale Române.
Farul de larg tocmai se oprise din clipit, când o basculantă cu fier vechi a luat cap compas spre celălalt capăt al podului. Abia a trecut de primele două valuri, că i-a tăiat calea o șalupă a Căpităniei.
- Alo, trage la cheu și prezintă actele la control! - s-a auzit somația dintr-o portavoce.
Șoferul s-a conformat.
- Cu documentele astea nu poți pleca în voiaj - l-a avertizat reprezentantul autorității navale. Unde îți este carnetul de marinar? Și apoi, barcazul tău nu e echipat corespunzător: n-are nici barcă de salvare, nici ancoră. Nava se reține până la remedierea deficiențelor!
Deodată, se auziră bubuituri. Cerul fu făcut țăndări de o rafală de mitralieră. De pe o navă a Poliției de Frontieră, plecată în urmărirea unui camion cu număr de Bulgaria, se trăgeau focuri de avertisment.
Din portavocea Căpităniei se auzi comanda către autovehiculele care așteptau, nervoase, in-specția:
- Vira ancora, acostați la dana din babord!
Abia ce se eliberă șenalul navigabil, că podul se cutremură. Talazuri uriașe de asfalt loviră în parapet. Sunând prelung din sirenă, un pachebot, plin ochi cu turiști străini, trecu maiestos. Coborî podul, coti spre Vest, spre crama de la Murfatlar și se pierdu în zare.
