Destăinuirile ziaristului constănțean acuzat de falsificare de bani

"Timp de două zile, presa locala dar și cea centrală a mediatizat un caz apărut la Constanța, caz în care era implicat un fost ziarist, prins cu monedă falsă la ieșirea din tară prin Punctul de Trecere Frontieră Vama Veche. Aproape fără excepție, toate redacțiile au spus că fostul ziarist a fost capturat având asupra sa 60.000, 70.000 sau chiar 80.000 de euro falși. Au fost redacții care au scris că acești bani au fost descoperiți, de fapt, la domiciliul fostului ziarist. Indiferent de locația unde s-au găsit banii, toată lumea a scris că banii erau falși", și-a început ziaristul Marius Fătu istorisirea.

Dorința sa este să clarifice lucrurile: "Puteți lua demersul meu un drept la replică pe care îl solicit, dar totodată poate fi și povestea unei întâmplări nefericite (din perspectiva mea, cu siguranță este așa) despre ce înseamnă cu adevărat expresia lipsită cumva de esență: "mijloace specifice" ale Poliției sau ale altor organe de cercetare.

Marius Fătu povestește cum a început totul: "Pe data de 14 februarie 2012 sau ca sa fie poate si mai clar, de ziua Sfântului Valentin, am fost depistat în Punctul de Trecere al Frontierei Vama Veche, având asupra mea suma de 19.800 de euro. Am avut și lei la mine dar amănuntul acesta nu este concludent în acest caz. Acești bani au fost declarați verbal în fața unui ofițer al Poliției de Frontieră. Cunoșteam faptul că legislația nu-mi permite să ies cu o sumă, în cash, mai mare de 10.000 de euro, dar eram oarecum confuz legat de momentul în care se întâmpla acest lucru, mai exact nu știam dacă interdicția este la ieșirea din țară sau la ieșirea din zona țărilor aflate în Comunitatea Europeană. Pun pariu că mulți dintre dumneavoastră nu știu nici ei acest lucru. Nu doream să risc să-mi fie confiscați banii așa că i-am declarat, considerând că se va găsi o soluție pentru rezolvarea problemei. Banii au fost totuși reținuți, iar când am aruncat o privire pe procesul verbal care se întocmea am observat că polițistul specificase că am declarat doar 9.000 de euro. Imediat am contestat informația și am solicitat chiar o mențiune personală pe procesul verbal, pentru a rectifica situația. Mi s-a comunicat că nu este nicio problemă pentru că totul a fost filmat și se va putea dovedi cum s-au petrecut lucrurile".

A început însă nebunia, după cum relatează în continuare fostul realizator TV. "Absolut toate bancnotele au fost înregistrate după serie, într-o acțiune care a durat mai multe ore. Îngrijorat de faptul că banii îmi vor fi confiscați, am solicitat asistența unui avocat. Era încă o oră decentă să pot suna. Mi-a fost luat telefonul și nu am avut decât să aștept. Foarte târziu, procesul verbal a fost încheiat și am fost transportat într-o mașină a Biroului de Combatere a Crimei Organizate, către sediul acestora. Banii reținuți erau, conform procesului verbal, suspecți de a fi contrafăcuți. Nu am crezut acest lucru, deoarece eu personal schimbasem mulți dintre ei din lei în valută. Nu sunt un specialist în depistarea banilor falși dar chiar așa, toate oficiile de schimb din Constanța să distribuie bani falși nu credeam. Deși seriozitatea polițiștilor mă speria și mă gândeam îngrijorat dacă nu cumva o bancnotă - două din fișicul meu nu ar putea fie false, pe principiul, știu ei ceva altfel nu se ajungea aici", a povestit Marius Fătu.

La sediul Crimei Organizate și-a petrecut ore bune, înainte de a fi reținut și apoi propus spre arestare: "Sosit în sediul Poliției am avut senzația inițială că sunt abandonat. Am stat ore fără să se întâmple aparent nimic. Era noapte de-a dreptul și abandonasem ideea de a suna după un avocat, deși insistasem până atunci, în mod repetat, să fiu asistat de un apărător. Am fost ziarist pentru mult timp dar niciodată nu am cunoscut amănuntele unei astfel de acțiuni de cercetare a unui suspect. Nu știam ce trebuie să fac sau cum să reacționez. Mi s-a spus că nu am nevoie de avocat. Am așteptat alături de câte un polițist, niciodată nesupravegheat, bârfind câte în lună și în stele. Eu sunt aproape orb, ca să spun așa și nu mint, dioptriile sunt dovada. Fără ochelari și singur nu intru nici măcar într-un local, conștient fiind că-mi va fi imposibil să citesc nota de plată. Din fericire, aud foarte bine, existând probabil o lege a compensării care atunci când iți ia un simț, altul se dezvoltă. Soția mea este surdă dar iți poate citi pe buze și de la mai bine de 100 de metri. Am auzit discuții în încăperile vecine despre înregistrarea discuțiilor cu mine și am înțeles că dialogul nevinovat dintre mine și diverșii ofițeri de la Crimă Organizată era de fapt desfășurarea anchetei pe care eu o așteptam. Am răspuns sincer la tot ce m-au întrebat indiferent de subiect. Se plângeau de lipsa banilor, de vremurile grele și condițiile de muncă improprii, de faptul că nu mai bat suspecții ca pe vremuri, de frigul din sediu, frig pe care îl simțeam și eu și la propriu și la figurat.

Spre dimineață am reluat discuția legată de solicitarea unui avocat și într-un final mi-a fost adusă o foaie de hârtie să pot solicita, în scris, un avocat. Au mai durat câteva ore până când mi s-a permis să dau un telefon în căutarea unui avocat.

Primul avocat care mi-a venit în minte era o cunoștință mai veche despre care știam că se ocupă de cazuri penale și care avea cunoștințe printre ofițerii de la Crimă Organizată. M-am gândit că odată ce-i cunoaște va fi mai ușor. În trecut îmi mai spusese câte o informație două despre lucruri din activitatea polițiștilor de la Crimă Organizată. Am fost și am rămas ziarist în sinea mea și probabil așa voi muri. La ora 4;23 dimineața l-am sunat și spre surprinderea mea a răspuns. Îmi amintesc acum că mai sunasem un avocat, dar acesta nu răspunsese. Cumva mă simțeam ușurat că vine cineva care să mă apere, care să întrebe în locul meu și să primească răspunsuri la întrebări la care eu nu primisem nici un răspuns de la polițiști.

Avocatul a sosit în trening, dacă îmi aduc bine aminte, oricum o ținută sport și după o discuție privată cu polițiștii a venit la mine să-mi spună că sunt cercetat pentru deținere de monedă falsă și că e grav, riscând până la 12 ani de închisoare. Am crezut că rămân fără aer în momentul acela. Am considerat că venise răspunsul specialiștilor de la Banca Națională, unde mi s-a spus că au fost trimiși banii, și că aceștia au stabilit că sunt falși. Abia acum am aflat faptul că polițiștii au plimbat banii mei la mai multe sedii de bancă din Constanta și absolut toate au confirmat autenticitatea bancnotelor. Nu-mi puteam imagina cum de erau falși toți dar am înțeles că este grav de tot. Am negat că banii sunt falși, subliniind că, dacă totuși sunt, eu habar nu am avut. Avocatul mi-a spus să vorbesc cu el cât se poate de sincer să știe exact ce are de făcut. Am fost cât se poate de sincer, privindu-l ca pe dumnezeu, sperând să mă scape din necazul acesta. M-a întrebat dacă la domiciliul meu mai am bani falși. Am repetat că banii nu pot fi falși și că sunt toți banii mei, dar că la domiciliu am o mulțime de alte prostii adunate, dar în nici un caz bani falși. Eram copleșit de situație și-mi venea să mor.

Avocatul a ieșit din nou, a purtat o discuție scurtă cu polițiștii din biroul alăturat, a revenit lângă mine și mi-a spus că regretă, dar nu mă poate reprezenta. Auzisem însă când le recomanda polițiștilor să procedeze la percheziție. Nu am insistat, mi-a cerut 2000 de euro pe loc știind că nu am niciun ban la mine și-a cerut scuze și a plecat. Înregistrările audio de la Poliție ar putea dovedi adevărul spuselor mele. Mi-a sunat telefonul și celălalt avocat pe care îl sunasem și nu-mi răspunsese mi-a spus că vine să mă reprezinte. Avocatul meu, Marius Vutcovici, a sosit și fără ezitare a înaintat polițiștilor un document care odată semnat îi conferea statutul oficial de apărător al meu".

"A urmat percheziția, acțiune care a durat foarte mult timp. Inițial, mi-am luat mașina, aceasta a fost controlata și ea. Am mers chiar la supermarketul Grand pentru ca polițistul care mă însoțea să-și ia țigări. Am așteptat cuminte la volan, îngrijorat că ofițerul nu mai apare gândindu-mă că acum urmează să fiu acuzat că am fugit de sub escortă. Adunasem peste 50 de ore de nesomn (nu dormisem nici cu o seară î nainte ), simțeam că trebuie să dorm dar era imposibil să-mi opresc gândurile. În timpul percheziției nu mi-a mai păsat de nimic, am stat într-una din camere, întins, sperând să adorm. Aduseseră un martor și percheziționau, puteau face orice, nu-mi mai păsa. Erau foarte mulți polițiști. Din când în când mă mai întrebau câte ceva iar eu răspundeam încercând să fiu cât se poate de amabil și sincer. Spre surprinderea mea, după percheziție, la sediul lor, am semnat pe sigiliile puse pe ce luaseră de la locuință și am fost lăsat să plec. A doua zi, la ora 11:00 urma să fiu prezent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. Trecuseră mai bine de 24 de ore de când eram în custodia lor.

Îmi propusesem să dorm dar a fost greu, în condițiile în care capul îmi vuia de întrebări, așa că nu am dormit", a mai transmis Marius Fătu.

Despre experiența de la Parchet și timpul petrecut în arest, iată ce spune fostul realizator TV: "Odată ajuns la Parchet am avut de așteptat câteva ore până să intrăm, eu și avocatul. Nu a contat prea mult întârzierea, odată începută ancheta eram bucuros că pot vorbi, hotărât să fiu cât se poate de sincer și să explic tot ce se poate explica. Nu știam ce și cum urmează a se întâmpla lucrurile, așa că nu am făcut decât să răspund întrebărilor puse. Mi s-a părut totul foarte scurt. Ca ziarist am așteptat de nenumărate ori în fața Parchetului finalizarea unor audieri și aproape întotdeauna acestea durau ore întregi, multe ore. Procurorul a scris 6 pagini. Am observat că din cele șase numerotate lipsește una, cred că pagina trei. Am făcut această observație verbal, am semnat și am așteptat decizia. Nu știu dacă are importanță pagina lipsă dar cât de tare poate conta ceva, în condițiile descrise. Decizia a venit repede și a fost aceea de a fi reținut pentru 24 de ore urmând ca a doua zi să se facă propunerea de a fi arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile. Am plecat direct către arestul IPJ Constanța. A durat destul de puțin, dezbrăcat, controlate hainele, îmbrăcat, lăsat fără șireturi, curea, ceas, portofel etc, o pătură, un cearșaf, o pernă în brațe și închis în celula 7 dacă nu mă înșel. Nu mai eram Fătu Teodor Marius, eram numărul 13. Sunt sigur că zâmbiți, și eu am zâmbit în ciuda situației".

"Apelul Parchetului mă poate arunca din nou în arest"

După câteva ore petrecute la instanță, mandatul de reținere a expirat înainte de pronunțarea verdictului. "S-a întârziat puțin și aici și am fost pus în situația de a fi un om liber înainte de decizia doamnei judecător, președinte de ședință. Sora și soția mea erau prezente la Tribunal așa că mi-am petrecut "libertatea" în compania familiei, așteptând decizia care m-ar fi ținut sau nu în arest. Poate că un infractor sadea ar fi profitat de acest răgaz dar eu nu am considerat așa. În fața doamnei judecător am ținut să dau încă o declarație considerând că întrebările procurorului nu au fost suficiente, cu gândul cumva și la pagina aceea care lipsea. În final s-a stabilit că pot fi judecat în stare de libertate și iată-mă scriind aceste rânduri.

Apelul Parchetului mă poate arunca din nou în arestul IPJ Constanța, nu-mi fac nici o iluzie deși iată-mă că sunt prezent, nu fug nicăieri, nu mă ascund, colaborez deși acum am îndoieli serioase legate de modul de lucru al polițiștilor și cel puțin al unui avocat. În timpul ședinței procurorul m-a întrebat folosind stenogramele unor convorbiri telefonice despre o pulbere de relief pe care doream să o achiziționez. Am și cumpărat-o și este și ea în custodia poliției. Este o pulbere de ceară folosită în decorațiuni. Un produs care se împrăștie pe o coală de hârtie pe care ai scris sau desenat ceva, aceasta se fixează pe zonele umede și cu ajutorul unui feohn, o topești. Efectul obișnuit este unul artistic, în acest fel realizându-se artizanal felicitări sau alte produse de același gen. Era un produs cumpărat pentru fiica mea. Această întrebare însă mi-a confirmat că telefonul meu era ascultat. Am vorbit nenumărate lucruri la telefon și bune și rele și minciuni și adevăruri, totuși, acum mă gândesc în ce măsură îmi pot construii o apărare bună în condițiile în care telefonul îmi este ascultat. Dialogul meu cu avocatul spre exemplu. Tot ce vorbesc cu familia, lucruri intime sau nu. Sentimentul este unul de nesiguranță totală și nu este plăcut deloc. Asociez gestul cu sentimentul pe care îl simte o persoană victimă a unui viol. Nu cred că sunt periculos nu cred că reprezint pericol public, abia dacă am peste 70 de kg la o înălțime de 178 cm, am 42 de ani și sunt "chior" ca o cârtiță. Nu știu dacă este corect să fiu privat de somn atât de mult timp sau să fiu reținut atât de mult timp. Nu știu nici măcar ce înseamnă "mult" într-o astfel de situație. Știam că pot cere un avocat indiferent de situație și moment dar am reușit să am unul după lungi insistențe.

Doi avocați dacă stau să-l număr și pe cel care a colaborat magistral cu poliția. Nu cred că este legal ce a făcut dar nu mă pronunț încă într-un mod categoric. Dacă mi-au fost înregistrate convorbirile, în mod sigur și convorbirea cu el este acolo. Nu știu dacă am fost victima unor abuzuri sau așa se procedează în mod uzual și legal în astfel de anchete. Știam că îmi este garantat dreptul la apărare dar acum am mari îndoieli că definiția mea legată de acest termen "dreptul la apărare" are același sens cu cel al polițiștilor. Habar nu am cum să dovedesc tot ce am scris în condițiile în care am fost singur și nu cred că există cineva care să-mi confirme spusele. Mă bazez numai pe faptul că întreg dialogul meu din sediul poliției a fost înregistrat audio și astfel pot dovedi că nu mint", a continuat Marius Fătu.

Fără a oferi detalii despre amănuntele din dosar, jurnalistul se confesează și cu privire la tipografia pe care a achiziționat-o și cu privire la timpul petrecut în arest preventiv.

"Nu mi-am permis să vorbesc deloc despre amănuntele din dosar considerând că nu sunt elocvente în situația dată. Niciodată însă lucrurile nu sunt albe sau negre și cred că o expresie auzită la un moment dat, nu-mi aduc aminte împrejurarea spunea despre justiție ceva de genul că e mai bine să-ți scape câțiva vinovați decât să închizi sau să condamni un singur nevinovat. Este foarte posibil ca în momentul în care citiți aceste rânduri eu să fiu arestat preventiv și vă spun cu mâna pe inimă că oricine ajunge acolo nu va mai putea gândi corect, nu se va mai putea gândi dacă este sau nu vinovat, va fi îndobitocit de sistem, îngenuncheat și va muri cu dreptatea în mână (atunci când o are sau crede că o are!). În toată această perioadă nu am reușit să mănânc nimic acesta fiind un gest reflex la cele întâmplate. Nu s-a chemat refuz de hrană deși acum mi-e ușor să-i înțeleg pe cei care au protestat în acest mod împotriva arestului preventiv. Acum, gândind la rece îl consider sigura formă de protest împotriva unei măsuri abuzive, de cele mai multe ori. Citeam că au murit oameni în urma acestui gest de protest și consider că au scăpat onorabil dintr-o situație fără ieșire. Nu poți lupta împotriva sistemului dar poți refuza să te supui lui, protestând în acest mod. Nu-mi vine nimic altceva în cap în acest moment, dar este cât se poate de firesc să încerc să mă apar din toate puterile, într-un mod civilizat și legal împotriva oricărei forme de abuz, indiferent de unde vine", arată ziaristul în confesiunea sa.

"Deocamdată atât pot povesti despre această întâmplare. Cert este că nu am fost depistat cu bani falși, nu am produs bani falși. Visul meu este să am propria revistă, să am propria tipografie, să pot produce și distribui independent presa scrisă. Tipografia mea este un Heilderberg Quickmaster, utilaj pe care nu poți produce bani contrafăcuți indiferent cât ți-ai dori. Un tipograf ar putea confirma acest lucru. O tipografie clasică lucrează cu puncte raster și în patru culori, de cele mai multe ori. Banii se fac altfel, nu este cazul să explic foarte multe. Cernelurile găsite în posesia mea sunt cerneluri tipografice de toate felurile. Absolut tot ce s-a găsit este achiziționat cu factură, importurile au trecut prin vamă și unde a fost cazul am plătit și taxe și mi-a fost încasat și TVA-ul și fiecare furnizor în parte poate confirma. De asemenea, au fost luate și consumabilele obișnuite ale acestei tipografii, filmele și cauciucurile abia cumpărate.

Întreaga situație pentru mine este deocamdată confuză și mi-e greu să înțeleg pe de-ntregul acest mecanism total diferit de ce-mi imaginam că știu. Un prim efect al celor scrise până acum în presă a fost acela că o vânzătoare de la stația peco unde am alimentat cu combustibil s-a uitat lung la bancnota întinsă de mine. Tot astăzi m-am prezentat la poștă pentru a ridica un colet comandat cu ceva timp în urma. Pachetul conține un medicament sau produs farmaceutic, cum doriți să-i spuneți, menit să mă ajute să câștig în greutate. Am aflat că acesta a fost ridicat de poliție. Evident acestea sunt cele mai minore lucruri cu care urmează să mă confrunt. Se pare că nu mai am nici un drept. Urmează să dau explicații pentru fiecare obiect ridicat de polițiști și asta voi face. Respect întocmai toate condiționările impuse pentru a putea fi judecat în stare de libertate", a mai afirmat bărbatul.

Momentul cel mai greu, însă, prin care a trecut, este cel în care a trebuit să vorbească cu fiica sa, pentru a-i explica ce se întâmplă: "Cel mai greu mi-a fost să-i explic fiicei mele de 11 ani despre această situație și să încerc să o pregătesc pentru ce ar putea urma. Acest lucru nu-l poți face fără lacrimi în ochi indiferent cât de tare ai fi și doare mai tare ca orice. În final, familia se dovedește a fi cel mai de preț bun pe care îl ai, păcat că de multe ori uităm sau nici măcar nu realizăm acest lucru decât atunci când ești obligat să judeci real ce anume vrei într-adevăr de la viață", a încheiat jurnalistul.