Negociatorul sau omul de care depinde viața altora. Că sunt persoane care vor să se sinucidă sau că sunt indivizi violenți care au luat ostateci și amenință că îi omoară, negociatorul încearcă să le câștige încrederea, le ascultă problemele, străduindu-se să îi determine să renunțe.
- Publicitate -
Cei mai mulți dintre noi au auzit de asemenea personaje doar în filmele americane, când polițistul comunică prin portavoce cu infractorii, baricadați în clădire cu ostateci. Le îndeplinește toate doleanțele, îi ascultă, negociază termenii eliberării ostatecilor, evitând confruntarea violentă cu forțele speciale. De obicei, negociatorul este "adversarul" trupelor de intervenție care abia așteaptă să dea năvală și să rezolve problema în forță. Iată că în poliția constănțeană există un astfel de negociator, care, culmea ironiei, este totodată și co-mandantul Departamentului de Intervenții și Acțiuni Speciale (DIAS).
Pregătire cu agenții FBI
Comisarul șef Emanoil Moraru este singurul polițist de la malul mării care are calitatea oficială de "negociator". În 2006, timp de două luni, a urmat un program prin Ambasada SUA la București, în cadrul căruia a fost pregătit de agenți FBI specializați în negociere.
"Fiecare răspundea de câte o catedră. Unul ne-a predat despre pregătirea materialelor, altul despre pregătirea psihologică sau despre culegerea informațiilor. Toate au o logică, iar o negociere presupune urmarea unor pași standard, neexistând varianta improvizațiilor", ne-a declarat comisarul șef Emanoil Moraru
El spune că a fost selectat de americani după ce i-au studiat astrograma, zodia, pasiunile, după modul în care era apreciată munca lui din poliție. De asemenea, a susținut o testare psihologică completă și a trecut un interviu complex. Examenul de absolvire al cursului a constat într-o simulare a unei situații reale în care au fost testate calitățile de negociator ale fiecărui elev.
Moraru recunoaște că a fost surprins când a aflat că a fost selectat pentru acest program, deoarece funcția sa de comandant al trupelor speciale nu prea "se pupă" cu cea de negociator: "Sunt două lucruri diametral opuse. Negociatorul încearcă să rezolve totul pașnic, pe calea dialogului, în timp ce trupele speciale vor să intervină rapid și în forță".
Un negociator nu are voie să mintă
Emanoil Moraru ne-a povestit că într-o negociere există anumite cuvinte care nu pot fi rostite sub niciun chip, deoarece ar putea declanșa anumite reacții din partea celui care amenință că se sinucide sau care are ostateci. "Sunt cuvinte cheie care sunt interzise în orice negociere, precum: pușcărie, închisoare, arest, cătușe, lunetist, forțe speciale. Cuvintele astea ar putea să declanșeze o stare emoțională pentru cel care deține ostateci sau cel care vrea să se sinucidă. Există pentru fiecare tip de negociere o anumită procedură care poate fi modificată ușor doar din punct de vedere emoțional", spune Moraru.
În cadrul unei intervenții, imediat ce ajunge la fața locului, negociatorul trebuie să adune cât mai multe informații despre subiect, pentru a ajunge să-l cunoască foarte bine. Doar așa, poate găsi "cârligele" necesare, cu care să îl agațe pe suspect. "Cunoscându-l pe el ca persoană, dacă are antecedente, dacă e violent, dacă are probleme cu alcoolul sau drogurile, dacă are familie, persoane dragi etc., apoi cunoscându-i și problemele, poți lega un dialog cu el, îl poți asculta, el poate să prindă încredere în tine și situația se poate rezolva pașnic. O regulă bătută în cuie spune că un negociator nu trebuie să mintă niciodată, nu trebuie să promită lucruri pe care nu le poate duce la bun sfârșit. Trebuie să te ții de cuvânt. Dacă i-am promis că nimeni nu se atinge de el și merg personal cu el la spital sau unde are probleme, mă țin de cuvânt și mă duc".
Majoritatea sunt oameni cu probleme
În general, negociatorul intervine când o persoană amenință că se sinucide sau când cineva ține ostateci sub amenințarea armelor. Pentru fiecare situație există proceduri diferite, însă, în ambele cazuri, polițistul încearcă să discute și să-l convingă pe respectiv să renunțe. Dacă în cazul suicidului este alegerea fiecăruia dacă o face sau nu, în momentul în care cineva amenință cu moartea alte persoane, situația se complică, de capacitatea de convingere și intervenție a negociatorului depinzând viața unor persoane nevinovate. "În ambele cazuri, foarte importantă este ascultarea activă. Trebuie să îl asculți, nu să vorbești mai mult decât el. Doar așa găsești «cârli-gele» cu care să îl agăți, pentru a-l determina să renunțe. Cei mai mulți care recurg la astfel de metode sunt oameni simpli, cu probleme. Spre exemplu, am avut, acum câțiva ani, la CET, un bărbat care se stro-pise din cap până în picioare cu benzină și amenința că-și dă foc pentru că i s-a făcut o nedreptate imobiliară. Am reușit să îl scot din apartament, am stat de vorbă cu el și l-am îndrumat unde să se adreseze pentru a-și rezolva pro-blema. Pur și simplu, acel om nu era informat, nu știa cui să-i spună situația lui. Nu i-am promis că îi rezolv problema, dar l-am sfătuit ce poate să facă, unde să se adre-seze", povestește Emanoil Moraru.
Când negocierea eșuează… intervin băieții
Există însă și cazuri în care negocierea poate să eșueze, iar atunci trebuie ca băieții din trupele speciale să fie pregătiți, mai ales în situațiile în care există ostateci. Cel mai recent caz s-a petrecut zilele trecute, când un bărbat din Tuzla, după ce și-a bătut serios soția, s-a încuiat cu ea în casă și a amenințat că o omoară când a văzut poliția. "Am negociat cu el, însă era foarte încăpățânat, avea o stare de agitație continuă. Rănile femeii erau destul de grave și îi puneau viața în pericol, așa că trebuia să ne mișcăm repede. Negocierile au fost foarte importante pentru că l-am atras în cursa noastră, a început să discute. Însă și-a schimbat atitudinea la 180 de grade într-o fracțiune de secundă, așa că băieții au acționat imediat și l-au imobilizat".
Emanoil Moraru spune că din 2006 și până în prezent a avut 14 cazuri în care a trebuit să-și întrebuințeze calitățile de ne-gociator, fiecare situație înche-indu-se cu bine.
