Crucea Roșie Constanța a realizat, în urmă cu câteva luni, o piesă de teatru la Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Poarta Albă pe tema violenței domestice. Nimeni nu se aștepta însă ca acest eveniment să "tulbure" și să răscolească sufletele acelora pe care îi considerăm, mulți dintre noi, paria societății.
- Publicitate -
De curând, mai multe deținute au cerut ca piesa de teatru să fie din nou pusă în scenă, descriind, într-o manieră absolut tulbură-toare, trăirile lor interioare față de violența domestică, fenomen care le-a trimis în spatele gratiilor.
Condamnare de 12 ani pentru omor
Mărturisirea care urmează aparține unei femei care, acum mulți ani, în urma unui scandal cu soțul, a vrut să se răzbune pe acesta dându-i foc la haine. Ea a golit șifonierul, a făcut un morman de țoale ce-i aparțineau în mijlocul unei camere, i-a dat foc și a plecat. Numai că bărbatul, amețit de băutură, adormise într-una dintre camere, iar casa a fost cuprinsă rapid de flăcări...
"Mă numesc D. Daniela și piesa de teatru prezentată mi-a stârnit amintiri urâte. Am avut aceeași situație în familie și nu am fost îndrumată de nimeni, nu am știut să reacționez în vreun fel și îmi era teamă. După o perioadă de câțiva ani, în urma violențelor, eu sunt aici, cu o condamnare de 12 ani pentru omor", spune femeia.
C. Garofița a ajuns după gratii după ce a fost judecată și condamnată, definitiv, la opt ani de închisoare, pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. "Am trăit 19 ani alături de un alcoolic. (…) Ați putea prezenta incestul? Și nepăsarea celuilalt partener? Sau ce fac drogurile din oameni și suferința celor apropiați? Sau cât de degradant este să te prostituezi?", întreabă Garofița.
"Ataci sau ești nevoit să te aperi"
"În mod normal, toate fetele cresc visând la o familie fericită, bazată pe iubire, respect, onoare.
Suntem învățate că familia este nucleul ce stă la baza societății. Aceasta e educația pe care o primim în familie și-n școală. Nimeni nu ne arată și cealaltă față a căsniciei, ce poate degenera într-un eșec din diferite motive: alcool, gelozie, lipsuri materiale.
Un soț ce plutește prin aburii alcoolului și-și tratează soția ca pe o menajeră, sac de box și tot ea trebuie să fie cea care să suporte eșecurile, ratările, neputința lui de a reuși în viață.
Cei mai afectați într-o asemenea relație vor fi copiii, care vor căuta ieșirile: învățătura - drumul spre o carieră, spre independență financiară sau prostituția - calea ușoară spre independența aceea financiară ce ar compensa lipsurile materiale din casă.
Vinovați pentru greșelile copiilor vor fi părinții, care, de fapt, nu înțeleg la timp că-i o gravă eroare continuarea unei căsnicii nereușite.
Din păcate, aici, în penitenciar, există destule exemple vii ce n-au avut șansa unei căsnicii fe-ricite. Femei care n-au putut recunoaște că au clacat în căsnicie, femei cărora le-a fost teamă de stigmatul «divorțată», femei ce au sperat cu disperare că se va schimba în bine, poate… odată…
Finalul? Paharul se va umple și, precum un animal rănit, ataci sau ești nevoit să te aperi. Ajungi la «Poarta Albă» și copiii într-un centru social", spune Dalida, care își ispășește o pedeapsă pentru trafic de influență.
"Soțul moare, femeia ajunge la pușcărie.
Unde este dreptatea?"
"Eu cred că o femeie care a avut o astfel de experiență urâtă în viață îi este foarte greu să vadă ceva asemănător sau să vorbească despre asta. Nu mă simt în stare să dau sfaturi și știu că, de cele mai multe ori, sfaturile nu ajută cu nimic. Sunt femei care nu mai au pe nimeni pe lume, nu au unde se duce, nu au un sprijin și trebuie să trăiască toată viața lângă un bărbat violent. Sau în cazul în care reușește să plece, bărbatul tot o va găsi și va fi mai rău de ea.
Dumneavoastră poate încercați să ajutați femeile, dar, din păcate, drepturile femeii în România sunt limitate. În străinătate, femeile sunt foarte privilegiate, protejate și respectate, dar România este foarte departe de a da ajutor femeilor maltratate.
Ce este mai grav este că, într-un moment de furie, după ce femeia a încasat nenumărate bătăi și insulte, își lovește și ea soțul cu ce-i vine la mână, din dorința de a se apăra. Soțul moare, femeia ajunge la pușcărie. Unde este dreptatea? Dacă ea nu s-ar fi apărat poate o omora el pe ea.
Sunt o grămadă de discuții și interpretări pe tema asta, dar cine nu a trăit așa ceva nu poate da niciun sfat acestor femei. Una e să vorbești și să analizezi când vezi lucrurile «pe afară», iar alta este să te afli direct într-o asemenea situație", a scris Ionica C.u, de 27 de ani.
O adevărată experiență de viață!
"Pentru voluntarii Crucii Roșii a fost o experiență de viață să fie alături de aceste femei, unele dintre ele închise deoarece și-au ucis soții pentru a scăpa de te-roarea în care trăiau de mulți ani. Au fost interesate de piesa noas-tră chiar dacă pe unele dintre ele le-a făcut să retrăiască clipe de coșmar, ba, chiar, ne-au propus să revenim cu noi teme cum ar fi: prostituția, incestul, drogurile, traficul de persoane etc. Ceea ce a spus una dintre ele, că dacă ar fi aflat acum câțiva ani cum să pro-cedeze nu ar fi făcut acum 12 ani de pușcărie, ne dă imboldul de a continua în licee ce am început. Discuțiile pe care le avem cu elevii despre violența în familie nu pot să rămână fără ecou. Ne vom implica în continuare în educația acestor elevi cu sesiuni de informare pe diferite teme, ca aceștia să învețe că într-o lume în care criza își spune cuvântul, ei trebuie să învețe să identifice posibilii factori care duc la un dezechilibru al vieții lor sociale", a declarat, pentru Cuget Liber, directorul Crucii Roșii Constanța, psiholog Carmen Lungu.
