Criminaliștii sunt polițiștii "costumați în alb", care se ocupă de cele mai complexe cazuri care se petrec în județ. Un bun criminalist trebuie să aibă mintea limpede când pătrunde în labirintul scenei omorului, să aibă privirea ageră și să examineze rapid fiecare centimetru dimprejurul crimei.
- Publicitate -
Munca de criminalist nu este una deloc simplă. Criminalistica, practic, este o știință în care se îmbină cunoștințe de fizică, chimie, medicină, matematică și psihologie, o meserie care se bazează pe experiență și, de ce nu, pe intuiție. "Suntem primii care intră în câmpul infracțional pentru cercetarea la fața locului, alături de procurori și polițiști judiciari. Noi, în primul rând, izolăm locul faptei, trasăm căile de acces pentru membrii echipei, după care stabilim modalitatea de cercetare, în funcție de specificul locului. Se merge mult pe experiență, contează și intuiția, dar de multe ori și improvizația, foarte multă improvizație, asta pentru că niciun caz nu este ca altul, te adaptezi după ce găsești la fața locului", precizează comisarul șef Sinan Musledin, șeful Serviciului Criminalistic din cadrul Ins-pectoratului de Poliție Județean (IPJ) Constanța.
Criminalii sunt cei la care nu te aștepți
De cele mai multe ori, criminalii se întorc la locul faptei. În multe cazuri, ele sunt persoanele cele mai dornice de a oferi ajutor, care se interesează de stadiul anchetei și care se arată atât de marcați de eveniment încât cu greu ai putea crede că stai de vorbă cu un asasin. "Nu este o certitudine, dar este un aspect pe care îl luăm tot timpul în considerare din multe motive. În primul rând, pe cel care a omorât îl macină ceva, și anume curiozitatea sau vrea să știe exact dacă au ajuns polițiștii la o concluzie, ce cerc de suspecți au. Ochiul lui este avizat, pentru că el știe ce a făcut. Mai este și teama, îi este teamă că va fi prins. Câteodată are și remușcări, poate că din cauza stării de ebrietate în care a fost nu mai știe dacă chiar a comis fapta sau nu și dacă victima a supraviețuit sau nu. Există posibilitatea ca, într-adevăr, criminalul să se întoarcă la locul faptei", mărturisește șeful Serviciului Criminalistic.
Există crima perfectă?
"Cred că nu există crima perfectă. Oricât de bine ar fi pregătită o infracțiune, în comiterea ei se fac greșeli care mai devreme sau mai târziu vor fi descoperite. Au fost cazuri descoperite după mult timp pentru că știința a avansat, metodele de examinare au avansat. Spre exemplu, ADN-ul, la noi, acum 10-15 ani era considerat un miraj, iar acum este o probă aproape indestructibilă. Au fost cazuri, la nivel național, în care au fost reinterpretate probele din examinarea genetică și au dat cu totul alte rezultate", explică comisarul șef. Din acest motiv, criminaliștii constănțeni își iau mereu în serios fiecare caz. Oamenii legii spun că, dacă nu consideri fiecare caz ca fiind cel mai greu, nu vei reuși să ajungi la niciun rezultat. Deși sunt simpli oameni, criminaliștii nu își permit să se lase afectați de scenele de coșmar cu care se confruntă în cazul unor crime. Nu au voie să fie impresionați de sânge, cranii cu fracturi deschise sau cadavre ciopârțite.
Și totuși...
Comisarul șef Sinan Musledin recunoaște că a văzut multe orori de când a intrat în Serviciul Criminalistic. Își permite, însă, să rememoreze imaginile abia după ce a ieșit din câmpul infracțional. Cel mai mult l-a marcat moartea unei copile - este vorba despre triplul asasinat de la Mangalia, din 2004. Pe atunci, șeful Serviciului Criminalistic era inspector principal și participa la cercetarea la fața locului, o cercetare pe care nu o va uita vreodată. "Crime au existat și vor exista în-totdeauna. Însă ceva cu atât mai ieșit din comun este atunci când un copil nevinovat este omorât. Sper să nu mai văd un astfel de caz. Este vorba despre cazul triplului asasinat de la Mangalia, care veșnic îmi va rămâne întipărit în minte. Un copil care a fost îngropat de viu, iar acea imagine, oricât ai fi de profesionist, te impresionează negativ", conchide Sinan Mus-ledin.
Reamintim că pe 28 septembrie 2004, Blenis Shyti și Ștefan Niculescu au mers acasă la familia Ion din Mangalia, Niculescu fiind rudă cu aceștia. Cei doi sunt acuzați că au strâns-o de gât pe femeie, după care l-au înjunghiat de 11 ori pe soțul acesteia. După uciderea acestora, cei doi bărbați au mers cu mașina familiei la școala unde învăța fata acestora, Amalia, în vârstă de 11 ani. Fata s-a urcat fără grijă în autoturism, știindu-l pe vărul său foarte bine. Ea a fost ștrangulată, dar apoi, observând că Amalia nu murise, cei doi au lovit-o cu sălbăticie în cap. Nici aceste lovituri nu au omorât-o pe fetiță, astfel că ea a fost îngropată de vie, într-o pădure. La necropsie, medicii au descoperit pământ în gura și în căile respiratorii superioare ale micuței.
