Vara, cald. Pe malul bălții, Ion și Marin, cam afumați, dau la pește. Un destrăbălat pe schiuri trece cu viteză, tras de-o barcă cu motor, stârnind valuri.
- Publicitate -
- Bă Ioane, ăsta ne sperie toți peștii, fi-iar mă-sa a dracului! blesteamă Marin
- Să dea Dumnezeu să te îneci, fir-ai al dracului să fii... îl blesteamă și Ion.
Schiorul, încercând să ia o curbă mai strâns, cade în apă și dispare la fund.
Ion, după vreo două minute, către Marin:
- Bă Marine, ce Dumnezeu, hai bă să-l scoatem pe nepricopsitul ăla din apă, poate mai suflă.
Sar în apă amândoi, caută în adânc, găsesc trupul unui om, îl scot la mal și Ion începe să-i facă respirație gură la gură. După vreo zece minute, se oprește și se răstește la Marin:
- Ia mai fă-i și tu, că eu am obosit, ce dracu‘.
Marin începe să sufle și el în gura ăluia, cu putere. Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:
- Bă Marine, da‘ ăla pe care-l blestemarăm noi nu se dădea cu schiurile?
- Ba da, mă! confirmă Marin.
- Păi ăsta de ce are patine, mă?
