Ițic și Ștrul erau prieteni de-o viață. Ițic deținea un tablou frumos, o adevărată capodo-peră, moștenit de la străbunicii săi și pe care pusese ochii Ștrul.
- Publicitate -
- Dragă Ițic, începe Ștrul, uite, îți propun o afacere. Nu vrei să vinzi tabloul ăla frumos al tău? Plătesc oricât.
- Păi, nu știu ce să zic, răspunde Ițic. E moștenire de familie, foarte vechi și destul de scump. Cât oferi?
- Uite, îți dau 10.000 dolari. E bine?
- E bine, dragă Ștrul, e bine! Ștrul ia tabloul și pleacă bucuros acasă.
După un an, Ițic îi face o vizită și vrea să-și ia tabloul înapoi.
- Dragă Ștrul, uite de la mine 11.000 dolari. Îmi dai tabloul înapoi?
- Sigur! Ițic se întoarce acasă cu tabloul. Peste un alt an, Ștrul îi oferă 12.000 dolari pe el și îl răscumpără. Și uite așa, tot cumpărându-l de la unul la altul, tabloul ajunsese să valoreze 30.000 dolari. La un moment dat, Ștrul se duce la Ițic - deținătorul de moment - să-l cumpere din nou. Ițic, din păcate, vânduse tabloul unei persoane care oferise mult mai mult.
- Îmi pare rău, dragă Ștrul, însă a venit un client și i l-am vândut pe o sumă frumușică! Îmi pare rău!
Ștrul, vizibil afectat:
- Păi, bine mă, Ițic, nu ne mergea nouă bine în afacerea asta? Trebuia să-l bagi și pe altul?
