Într-o celulă, sunt închiși un bâlbâit și un lepros. La un moment dat, leprosul simte că-l mănâncă o ureche. Se scarpină și rămâne cu ea în mână. Se uită la ea cu atenție și o aruncă, printre gratii, pe coridor.
- Publicitate -
Bâlbâitul rămâne cu gura căscată. După un timp, leprosul se apucă să se scarpine la degetul mare de la picior, dar și acesta cade.
Leprosul îl privește cu atenție, după care îl aruncă pe coridor. Bâlbâitul, care între timp se mai obișnuise, îi zice:
- Du-du-pă cum-cum vă-vă-văd e-eu... v-vrei să evaeva-dezi!
