Ion merge la Vasile cu o mare rugăminte pentru sufletul lui:
- Publicitate -
- Măi Văsălie, dă-mi un kil de pălincă până ce-o fac pe-a me!
- Ia măi Ioane, că doar suntem preteni!
După două zile, Ion se prezintă iar în bătătură la Vasile.
- Măi Văsălie, mai dă-mi un kil de pălincă mă, că n-am reușit s-o fac!
- Ia mă Ioane, că o s-o faci azi, mâne și tu!
După o săptămână, venea Ion cu pasul mare spre poarta lui Vasile. Vasile, cum îl vede de departe, îi zice Mariei:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă, că io mă ascund sub pat!
Vine Ion și zice:
- Ziua bună, Mărie!
- Ziua bună, Ioane!
- Apăi Văsălie une-i?
- Nu-i acasă, zice Maria.
- No, eu am vinit cu ale două kile de pălincă și cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din palinca nouă. Dacă Văsălie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat și s-apucă de treabă. Vasile de sub pat aude, simte oarece și cugetă adânc:
- Tui mama ei de treabă! Ce să fac!? Pușcă am, gloanțe am, dar nu-s acasă!
