Ședință de partid, prezidată de tovarășul Stalin.
- Publicitate -
Cineva strănută.
Stalin: - Tovarăși, cine a strănutat?
Niciun răspuns.
Stalin: - Tovarăși, îmi pare nespus de rău, dar sunt nevoit să repet întrebarea: Cine a strănutat? Vă avertizez că, în cazul neprimirii răspunsului, voi împușca primul rând.
Niciun răspuns.
Stalin împușcă primul rând.
Stalin: - Tovarăși, îmi pare nespus, nespus de rău, dar sunt nevoit să repet încă o dată întrebarea: Cine a strănutat? Urmează, firește, în cazul neprimirii răspunsului, să împușc și al doilea rând.
Niciun răspuns.
Stalin împușcă al doilea rând.
Stalin: - Tovarăși, nici nu vă pot spune cât de rău îmi pare, dar sunt nevoit să repet încă o dată întrebarea: Cine a strănutat? Inutil să vă spun ce urmează, în cazul neprimirii răspunsului.
În unul din rândurile din spate, se ridică, cu chiu cu vai, un activist, galben-verzui-violet la față, din cauza emoției. Articulează cu greu:
- Tovarășe Stalin, eu am strănutat!
Stalin: - Noroc, tovarășe! Tovarăși, să ne continuăm ședința.
