Iepurașul își făcea lucrarea de licență .
- Publicitate -
Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
- Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
- Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș...
- Ha, ha, ha... păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe? Poate invers...
- Cercetare științifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.
Dimineață, pădurea era uimită de mirare: în fața vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat.
Curios, lupul merge și el la iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș.
- Ha, ha, ha... cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
- Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu crezi, ne vedem diseară la vizuină.
Dimineață, stupoare mare în toată pădurea... pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă și el spre iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș...
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho... ce tot spui, pricăjitule? Cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi?! Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă, vino diseară la vizuină și ai să te convingi...
În dimineața următoare, toată pădurea era șocată… pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii...
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepurașul ieși râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spune:
- Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul...
