La volanul mașinii sale, în drum spre biserică, un preot trece pe lângă o călugăriță care mergea pe jos.Se oprește și se oferă să o ducă până la mânăstire. Ea acceptă, urcă în mașină și, încrucișându-și picioarele, lasă la vedere o pereche de pulpe superbe.
- Publicitate -
Preotul nu se poate abține și, tot fixând picioarele tinerei călugărițe, pierde pentru câteva momente controlul autovehiculului.
După ce reușește să stăpânească din nou mașina, pune dintr-o dată mâna dreaptă pe picioarele măicuței. Ea îl privește și spune:
- Părinte, vă amintiți Psalmul 129?
Rușinat, preotul se retrage subit și-și prezintă scuzele. Puțin mai încolo, din nou încurajat de tentație, profită de schimbarea vitezei pentru a începe din nou. Măicuța îl apostrofează prompt:
- Părinte, vă amintiți Psalmul 129?
Părintele roșește din nou din cap până-n picioare și retrage încă o dată mâna de pe picioarele pasagerei, bâlbâind:
- Îmi pare rău, soră, trupul îmi este foarte slab.
Ajung la mânăstire, călugărița coboară din mașină fără să spună un cuvânt, și-i aruncă o ultimă privire plină de înțelesuri. Preotul se grăbește către prima Biblie pe care o găsește și caută Psalmul 129:
"Mergi mai departe, caută întotdeauna sus și vei găsi gloria."
