Intru astăzi într-un magazin. Ajung la casă. Vreau să plătesc. Brusc, aud un telefon sunând. M-am simțit ca la teatru. Era telefonul casieriței. Blondă, drăguță, fardată cu gust și inabordabilă.
- Publicitate -
Telefonul sună frumos. Se auzea un pian. Ceva ales cu rafinament. Poate un pic nepotrivit pentru o sonerie de telefon, dar plăcut și liniștitor. Mă uit admirativ și zic:
– „Chopin? (compozitor polonez)”
Casierița stă o secundă, se uită la mine ca la o rudă săracă, apoi la telefon și zice:
– „Nu. E Samsung…”.
