Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu om s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri - ambii aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și întreabă:
- Publicitate -
- Amândoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?
- Noi am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.
Napoleon, gândindu-se un pic, îi întreabă:
- Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?
- Dacă aș avea 2.000 de franci, aș fi asigurat toată viața - spune primul.
- Iar eu aș vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soția lui Napoleon.
Napoleon le-a urat toate cele bune și a plecat. A doua zi în res-pectivul sat, apar jandarmii, îi gă-sesc pe cei doi tineri și sub convoi îi transportă la Paris, în fața împăratului. Primului, Napoleon i-a dat jumătate de milion de franci, spunându-i: "Du-te și trăiește fericit până la moarte". Pe cel de-al doilea, Napoleon l-a invitat la cină și l-a servit cu 20 de feluri de mâncare și 20 de feluri de deserturi - toate din dovleac. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon îl întreabă:
- Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea cu ce eu te servesc.
- Dar - se împotrivește tânărul - chiar dacă toate felurile de mâncare și desert au forme și aranjamente diferite gustul la toate e de dovleac.
- Eu special te-am servit numai cu dovleac, ca și tu să înțelegi că fix așa e și cu femeile, tânărul meu prieten.
