- Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.
- Publicitate -
- Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
- Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că n-am reușit s-o fac pe-a me.
Gheorghe:
- Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne și tu.
După o săptamână, venea Ion spre poarta lui Gheorghe care era la masă cu Măria lui.
Gheorghe îi zice lu’ nevasta-sa:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (și se bagă sub pat).
Vine Ion și zice:
- Ziua bună, Mărie !
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi, Gheorghe une-i ?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă și cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă.
Dacă Gheorghe nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat și s-apucă de treabă.
Gheorghe de sub pat aude, simte oarece și cugetă adânc:
Mama ei de treabă! Ce să fac?! Pușcă am, cartușe am… dar nu-s acasă!
