O poveste spaniolă spune că un bărbat sărac şi văduv, își creștea cu greu cei doi fii. Unul din fii avea o fire veselă şi optimistă. Vedea întotdeauna partea luminoasă a vieții. Celălalt, dimpotrivă, era mereu posomorât, bântuit de gânduri negre, incapabil să se bucure de ceva.
- Publicitate -
Cum se apropia Crăciunul, tatăl s-a întrebat ce daruri le putea oferi fiilor săi. Şi-a scos puţinele economii de la bancă, a mai împrumutat ceva de la vecini şi a cumpărat, de ocazie, un ceas pentru fiul sau pesimist.
Nu-i rămânea nimic ca să-i cumpere cadou celuilalt fiu şi atunci, mergând pe stradă, a văzut un măgar lăsând o balegă în urma lui. A cules de jos balega, a împachetat-o cât mai frumos în staniol găsit într-un coş de gunoi, a legat pachetul cu panglică roșie şi l-a pus sub bradul de Crăciun, alături de ceas, care era şi el împachetat.
În seara de Crăciun, fiul cel pesimist, şi-a deschis pachetul, a găsit ceasul şi l-a pus la mână, fără să arate vreo bucurie.
- Ei, l-a întrebat a doua zi o vecină, ai văzut ceasul pe care ţi l-a cumpărat tatăl tău? Te bucuri de cadoul tău?
Băiatul a clătinat din cap. Nu, nu se bucură.
- Dar de ce? a întrebat vecina.
- Pentru că, a spus el cu tristețe, de fiecare dată când mă uit la el, văd secundele care trec, minutele şi orele. Văd cum timpul ce-mi rămâne de trăit se scurtează şi cum mă apropii de moarte.
- Dar tu? l-a întrebat vecina pe celălalt băiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal! a răspuns el voios.
Şi a adăugat:
- Numai că, între timp, a plecat!
