Itzic vroia neapărat să îl întâlnească pe Papă. Și îi tot scria el, îi scria, Papa nimic, nu îi acorda atenție. Și trec așa 30 de ani, până când, într-o zi, Papa face o vizită în Israel. Toate bune și frumoase, se întâlnește Papa cu primul-ministru, discută, pun la cale, etc. La un moment dat, primul-ministru zice:
- Publicitate -
- Excelența Voastră, înainte de a pleca, aș avea o rugăminte!
- Te ascult, spuse Papa....
- Știți, avem aici în Israel pe unul Itzic, de 30 de ani vă scrie în fiecare zi o scrisoare, vă roagă să-l primiți în audiență și de fiecare dată l-ați refuzat. În spiritul creștinătății, n-ați vrea, dacă tot sunteți aici, să-l primiți, să vedeți ce vrea, e păcat, de 30 de ani vrea să vă vorbească, vă rog eu frumos, doar 5 minute!
- Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!
Vine Itzic, sărută mâna Papei și-i zice:
- Știți, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problemă și aș vrea să mă ajutați.
- Spune Itzic!
- Știți, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună,ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
- Bravo Itzic, ești un spirit întreprinzător!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.
- Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
- Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
- Bine Itzic, înțeleg, a fost o afacere în familie, ați muncit din greu…
- Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
- Itzic, am înțeles, comerțul este o trăsătură a familiei, foarte frumos!
- Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
- Itzic, mă exasperezi, nu înțeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact. Vedeți, ați înțeles. E vorba despre Cina Cea de Taină… A rămas neplătită…
