Dimineața zilei de Crăciun. Sună cineva. Ies pe hol, întredeschid ușa și spun:
- Publicitate -
- Nu se poate așa ceva! Din nou?! Ai venit și Crăciunul trecut... Acum dispari naibii odată din fața mea! am strigat, trântind ușa îna-poi și trăgând zăvorul.
- Costele, cum poți să te porți atât de oribil cu colindătorii?! sări nevastă-mea, indignată.
- Dar n-a fost niciun colindător, dragă, liniștește-te, i-am răspuns. Era doar mă-ta.
