Zice că ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj, cu căruţa, cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Publicitate -
- Tata, da’ casa asta mare cu doi căţei pe ea ce o fi?
- Nu ştiu, dragu’ tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tata, da’ omu asta pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu’ tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da’ la balta asta mică oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu’ tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da’ mai lasă-l în pace pe tatăl tău, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa’ aşa învaţă!
