În armată, recruții sunt repartizați la câte o companie, pe meserii, la pază etc. Mitică ajunge ordonanță la colonel, intră în birou și acolo se întâlnește cu un consătean - fosta ordonanță -, care-i spune:
- Publicitate -
- M-a lăsat șefu’ să te inițiez. Vezi că este un om bun, dar are o hibă, cafeaua ce i-o servești dimineața trebuie să fie musai fierbinte, cu caimac și să nu o verși pe margini când o aduci de acolo, uite, din clădirea de la gară.
După o lună, Mitică, fiind în permisie, se întâlnește prin sat cu fosta ordonanță.
- Ce faci, măi Mitică, cum te descurci?
- Nasol de tot, am făcut și arest, pentru că nu pot… Vărs din cafea, de caimac, ce să mai vorbesc, o aduc rece, nu știu cum te descurcai tu.
- Mă, dar fraier ești! Eu mă duceam vizavi, la gară, luam cafeaua, puneam ceașca la gură, o sorbeam, fugeam la unitate și la ușă o turnam la loc în ceașcă. Era și fierbinte, și întreagă, de caimac… ce să mai zic!
