De ce am dat-o afară pe secretară

Acum două săptămâni a fost ziua mea. Când m-am trezit dimineaţa nu mă simţeam prea bine, dar speram că soţia o să-mi cânte „Mulţi ani trăiască!” şi eventual o să-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineața... Copiii s-au aşezat la micul dejun fără să mă felicite. Am ajuns deprimat la birou, când am intrat pe uşă, secretara plină de euforie mi-a zis „La mulţi ani!”... M-am simţit un pic mai bine, măcar ea şi-a adus aminte de ziua mea... Am lucrat normal şi spre dezamăgirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite. Aproape de prânz secretara a intrat la mine în birou şi mi-a zis: „Ce ar fi să mergem să mâncăm împreună”. I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o în toată ziua şi am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine, am băut şi ne-am distrat de minune. În maşină, în drum spre birou, ea mi-a zis: „Într-aşa o zi specială de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă şi continuăm să ne distrăm!"... „Bine!”, am zis, „hai, şi aşa mai bem câte un păhărel”... Odată ajunşi în apartamentul secretarei mi-a zis: „Sper că nu te deranjează dacă am să mă simt mai comodă"... „Nuuuu, nicio problemă”, i-am răspuns, iar în sinea mea mă gândeam că o să fie o experienţă interesantă. Ea a intrat în dormitor şi după câteva clipe a ieşit... cu un tort imens cu lumânări, urmată de soţia mea, copiii, prieteni şi rude, care cântau în cor „La mulţi ani!”..., iar eu stăteam ca un idiot în curu' gol, în mijlocul sufrageriei...

Ăsta e motivul pentru care am dat-o afară pe secretară...

Cu sentimentele mele nu se joacă nimeni !!!