Era ziua mea. Împlineam 47 de ani și nu mă simțeam chiar așa de bine. Dimineață, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, așteptându-mă ca soțul meu să îmi spună: "La mulți ani, iubito!"... Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua. Mi-am zis: "Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit..." Mă gândeam: "Copiii sigur își vor aminti", dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Așa că am ieșit din casă destul de supărată, dar m-am simțit un pic mai bine când am intrat în birou și asistentul meu mi-a zis: "Bună ziua, șefa. La mulți ani!" În sfârșit! Cineva și-a adus aminte... Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunân-du-mi: "Știi, șefa, e o zi superbă, și cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună... doar tu și eu..." Am acceptat și am mers într-un loc destul de intim. Și când să ne-ntoarcem, propuse: "Cum ne-am simțit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament, să bem ceva".
- Publicitate -
"Bine!", am zis... și am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: "Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod..." După aproximativ cinci minute a ieșit din cameră cu un tort imens, cu 47 de lumânărele, urmat de soțul, fiii, prietenii mei, și toți colegii de la birou, cântându-mi: "Mulți ani trăiască!" Și acolo eram eu: goală, fără sutien, fără chiloței, întinsă pe canapeaua din sufragerie, așteptându-l pe dobitoc!
